Frații Karamazov de F.M.Dostoievski

1224 pagini, 96 capitole, 12 cărți, 4 părți, 3 frați, 2 volume, 1 roman
”Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă”

Romanul ”Frații Karamazov” a fost un roman care pe cât de plictisitor mi se părea pe alocuri, pe atât de interesant se dovedea mai târziu. În roman , Dostoievski reușește să zugrăvească sufletul omului și evoluția acestuia. Autorul, a dat naștere unor 3 personaje excepționale : Dmitri, Ivan și Alioșa. Dmitri este un tip impulsiv, petrecăreț, desfrânat, un adevărat Karamazov, un personaj care își simte căderea, și nu face nimic pentru a o aplana. Ivan este un tip pătimaș, șarmant, gânditor, care nu crede în nimic și care afirmă că ”totul este permis”. Alioșa, cel mai mic dintre frați, întruchipează bunătatea, credința în Dumnezeu, el încearcă mereu să potolească patimile dintre frați, să transmită scrisori, să salveze suflete. Încă de la început, autorul atrage atenția anume asupra celui mai mic frate, și anume asupra faptului că nu avea nici o calitate cu care să atragă atenția cititorului. ” Vai de tine și de neprihănia ta, Alioșka! Sunt de acord că ești blând ca un sfânt, însă ești o ființă tăcută, ascunsă, și dracu știe ce gânduri îți trec prin minte și care lucruri îți sunt cunoscute, și care nu! Virgin, dar ai ajuns la mari profunzimi, știu eu, te urmăresc demult. Ești cel mai Karamazov dintre toți, ești un Karamazov total, ca și cum ai fi un exemplar distins al rasei. După tată ești senzual, iar după mamă ești trăsnit cu leuca.”. Tatăl lor, Fiodor Karamazov, este proiectat ca un bărbat mârșav, desfrânat, arogant, zgârcit, autorul încercând parcă să întruchipeze în el toate defectele existente.
Romanul analizează istoria familiei Karamazov, cu toată intriga, iubirea, ura, iertarea și blândețea care se împletesc în acest roman. Lipsa unui final scris din partea autorului, îți oferă posibilitatea să proiectezi propriul final: a reușit Dmitri să plece în America cu Grușenka ca mai târziu să se reîntoarcă în Rusia ? A dus febra cerebrală a lui Ivan la deces sau acesta a reușit să se vindece ? S-a întors Alioșa la mănăstirea sau o rămas amestecat printre oameni ? Astea ar fi puținele întrebări la care autorul nu a reușit să răspundă, fapt pentru care putem construi noi singuri un final romanului.

Citate:

• Există tristeți înăbușite în tăcere și răbdare, timp îndelungat; ele cresc în interior și mocnesc în tăcere. Există însă și tristeți răzvrătite, care erup, răbufnesc în afară odată cu lacrimile și, din momentul acela, devin adevărate bocete, se revarsă insistent și continuu. Li se întîmplă mai ales femeilor. Și nimeni nu ar putea să afirme că tristețea exteriorizată este o formă mai ușoară decît tristețea lăuntrică, ce se consumă în singurătate și în tăcere. Tânguirile, ar trebui să aibă menirea de a stinge tristețea, și nicidecum de a-ți otrăvi și sfîșia inima și mai tare, așa cum se întîmplă. tristețea revărsată afară nu poate fi consolată, pentru că este alimentată mereu de sentimentul imposibilității de a te potoli. Tânguirea creează nevoia de a zgîndări rana în fiecare clipă. La nesfîrșit.
• Dragostea este o comoară atât de neprețuită că poți cumpăra lumea întreagă cu ea și îți poți răsplăti nu doar păcatele tale, ci și ale altora.
• Un șarpe îl înghite pe altul.
• E mai dulce să trăiești în desfrâu: toți blamează o astfel de viață, însă, într-un fel sau altul, toți trăiesc în desfrâu, dar mulți dintre ei o fac pe ascuns, în vreme ce eu mă destrăbălez la lumină.
• Când sunt în grup, copiii nu știu ce e mila.
• Necesități avem o grămada, și este normal să le avem, însă nu avem mijloace rezonabile, ortodoxe prin care să ni le satisfacem.

Vezi aici  10 lucruri pe care nu le știai despre F.M.Dostoievski

Rațiunea

Seneca afirma: ”Dacă vrei să-ți supui totul, supune-te rațiunii. Dacă te va stăpîni rațiunea, vei stăpîni pe mulți”. Rațiunea ca și concept filosofic presupune capacitatea spiritului uman de a înțelege relațiile universale, sensul lor, și de a acționa conform acestora. Rațiunea este cea care controlează înțelegerea, stabilește limite și ne permite să gândim obiectiv. Printr-o judecată rațională cunoaștem adevărul în toată obiectivitatea lui și nu lăsăm sentimentele să pună stăpânire pe gândirea noastră.
Rațiunea și simțirea sunt într-un conflict permanent. Se întâmplă foarte rar să simțim cu sufletul ceea ce gândim cu mintea. Rațiunea este un rezultat al adevărului care nu produce decât adevăruri. Toate minciunile și răutățile noastre vin din subiectivitate și din incapacitatea de a ne împăca cu anumite lucruri. De-a lungul timpului, am realizat că rațiunea stă la baza tuturor lucrurilor în viață, în special la baza filosofiei. Până și credința și dragostea provin din rațiune, și nu din nebunie sau sentimente. Anume gândirea logică și rațională asigură succesul, acționând ca un mijloc al reflecției spirituale care controlează percepțiile, deciziile și alegerile noastre.

11 lucruri neobișnuite despre Crăciun

• Crăciunul, după idee, marchează ziua în care s-a născut Isus Hristos, dar în Biblie nu există nici o însemnare cu privire la data de 25 decembrie. 25 decembrie a fost ales, probabil, pentru că coincide cu sărbătoarea antică păgînă Saturnalia, care sărbătorește Dumnezeul Agriculturii Saturn, cu petreceri, jocuri de noroc și cadouri.
• Multe dintre tradițiile de Crăciun își au rădăcinile în Saturnalia : ramuri din copacii veșnic verzi au fost utilizate în timpul solstițiului de iarnă ca o amintire a  plantelor veșnic verzi.
• Aceste ramuri au devenit fundamentul brazilor de Crăciun. Germanii se spune că au fost primii care au decorat copacii cu luminițe și cu prăjituri.
• Din cauza rădăcinilor adânci în festivalul păgîn Saturnalia, Crăciunul nu a fost acceptat inițial de religie. Chiar mai mult, din 1659 pînă în 1681, era ilegal de sărbătorit în Boston.
• Jingle Bells era inițial un cântec de Ziua Recunoștinței. 
• Santa Claus provine de la numele unui episcop St. Nicholas, care era cunoscut pentru că era darnic cu cei din jur. Numele său a suferit careva ”mutații” și așa s-a ajuns la Santa Claus.
• Povestea ciorapilor e următoarea : un om sărac avea 3 fete gata de măritat dar nu avea avere pentru ele. Așa că Moș Crăciun a ”scăpat” un săculeț cu monede de aur care au nimerit într-un ciorap.
• Inițial, costumul lui Moș Crăciun era albastru cu alb și verde, iar tradiția unui costum roșu, vine din publicitatea de la Coca Cola.
• ”Silent Night” este cel mai înregistrat cântec de Crăciun, cu peste 733 de versiuni diferite încă din 1978.
• Cel mai vândut cântec de Crăciun este ”White Christmas”, deși cel mai ascultat cântec este ”All I want for Christmas is you” de Mariah Carey.
• Iar cel mai vizionat film care să fie dacă nu ”How the Grinch stole Christmas” ?

Lupte

Se întîmplă adesea să ne simțim de parcă nu aparținem nici unui grup sau curent în mod special. De parcă pendulăm între 2 lumi diferite, iar punctul comun al acestor lumi este incertitudinea noastră în care categorie ne integrăm. Suntem ba indeciși, da hotărâți, când sensibili, când aroganți. E o luptă continuă pe care o ducem fiecare; o luptă între rațiune și suflet, între principii și valori, între bine și rău. O luptă continuă a cărei finalitate nu se mai apropie și care nu poate fi stopată decât dacă noi nu ne dorim aceasta. Confruntări care par a se amplifica din cauza etichetelor care ni se lipesc, sau poate din cauza propriilor noastre acțiuni.
Sunt clipe când încercăm să ne impunem valorile și încercăm să îi convingem pe alții că nu au dreptate. Dar dacă propria noastră percepție despre noi e o greșeală ? Ce se întîmplă dacă noi suntem subiectivi și respingem obiectivitatea tocmai pentru că nu ne pune într-o lumină favorabilă ? Nu ne conformăm și lăsăm întunericul să ne pătrundă?

Experiența

Vernon Law afirma : ”Experiența este cel mai dur profesor, pentru că întâi îți dă testul și apoi îți spune care era lecția”. În sens concret, experiența reprezintă totalitatea cunoștințelor pe care oamenii le dobândesc despre realitatea înconjurătoare în procesul interacțiunii dintre om și lumea exterioară. În sens abstract, experința reprezintă școala vieții. Sunt mulți cei care obțin experiență prin faptul că învață din propriile greșeli, și foarte puțini cei care extrag experiența din greșelile altora. Dobândim experință nu datorită câștigurilor noastre, ci datorită încercării și pierderii, pentru că nimic nu te învață mai mult decât un test pe care nu l-ai trecut.
Viața reprezintă o provocare, o multitudine de ispite în fața cărora nu putem rezista. Dar putem răspunde provocărilor bazându-ne pe experiența anterioară dobândită. Nimic nu îți oferă mai multă încredere, certitudine, ințelepciune decât experința, pentru că aceasta se găsește la baza tuturor succeselor și virtuțiilor noastre. Și dacă nu este experiența cea mai bună școală, atunci care este?

”Prin experiență, găsim drumul cel mai scurt printr-o pribegie îndelungată. Se întâmplă însă adesea, ca după această pribegie să nu mai fii în stare să îți continui drumul, iar în cazul acesta, la ce îți mai folosește experiența?”

Despre fericire și iubire

Se câștigă mulți bani vânzând idei despre fericire și iubire. Dar rămânem adesea profund dezamăgiți după ce cumpărăm ideile date. Și nu din cauză că cei care ne-au vândut ideile nu au cunoscut niciodată iubirea sau fericirea. Nu! Există doar teoreticieni care nu au făcut un ban din teoria lor, dar îi ajută pe alții să construiască averi. Rămânem dezamăgiți din cauză că, iubirea și fericirea diferențiază de la unul la altul. Sunt emoții și trăiri care se modelează după personalitatea, caracterul și principiile noastre.
M-am întrebat adesea unde îmi zace fericirea. Și am realizat că, cu cît mai mult o cauți și o dorești, cu atât mai greu vine. Căutăm fericirea în cadouri scumpe, în funcții distincte, în realizări mărețe, fără o conștientiza că, uneori, fericirea constă în puterea noastră de a-i face pe alții fericiți.
Am făcut cîțiva oameni fericiți. Iar pe alții să se iubească. Iar eu îmi voi extrage fericirea din nopțile reci de iarnă încălzite de doi ochi care te privesc din întuneric sau o inimă care bate în același ritm cu a ta.

Tess d'Urberville de Thomas Hardy

Romanul ”Tess d'Urberville” de Thomas Hardy o are în centru pe tînăra Tess Durbeyfiel, ofată simplă de la țară, căreia părinții i-au insuflat ideea că se trage din neamul unei vechi familii de cavaleri - d'Urberville. Misiunea fetei este aceea de a intra în grațiile unei rude de-a familiei, pentru a-și asigura starea financiară a ei, și a familiei. Pe parcursul romanului, tinerei îi ies în cale 2 bărbați, care nu vor ști niciodată să o prețuiască, iar viața îi rezervă o soartă departe de cea a unei tărance obișnuite.
Tess d'Urberville este un roman care tratează problema condiției umane femeiești, a traiului rural , a societății care încă se conduce după principiile primitive, și a iubirii. Cartea este structurată în 6 părți, titlul fiecărei părți fiind unul sugestiv, dar totodată plin de mister. Tess d’Urberville este o țărăncuță cu origini nobile, cu un suflet pur, crescut în superstiții creștine și în ritmul naturii. Cu o moralitate bazată pe intuiție și instincte, Tess se dovedește a fi o prezență cuceritoare în fragilitatea ei de fecioară, încăpățînată în a iubi, și tragică în imposibilitatea de a învinge suferința și regretul. Tess rămâne a fi privită ca o femeie de sacrificiu, ca pe o nevinovată. Dar chiar din perspectiva prejudecăților secolului al 19-lea, poate fi privită așa o femeie care naște un copil din flori, se cunună cu unul și trăiește cu altul, și mai ales care îl omoară cu propria mână? E Tess un monstru condus de pasiune, o eroină tragică, care se aruncă plină de elanul tinereții în prăpastia morală a unei crime? Rămâne de văzut, dar mai întîi de toate, rămâne de citit.

”- Ce se întîmplă, Angel?, întrebă ea tresărind. Au venit să mă ia?
- Da. dragostea mea, îi răspunse el. Au venit.
- Așa și trebuia să se întîmple, șopti ea. Angel, aproape că mă bucur că-i așa...Da, sunt bucuroasă. Fericirea asta nu aveam cum să țină prea mult. Era o fericire prea mare. M-am bucurat destul de ea...Și sunt încredințată că nu voi apuca să trăiesc cît să mă disprețuiești.
Tess se ridică în picioare, se cutremură și porni înainte. Nici unul dintre oameni nu se clintise din loc.
- Sunt gata!, spuse ea liniștită. Sunt gata. ”

• Mii de ani de filosofie analitică , nu au putut explica, într-un mod pe care logica noastră să îl înțeleagă, cum se întîmplă de un bărbat grosolan ajunge alături de o femeie delicată.
• Șarpele se unduiește cel mai bine, acolo unde păsările cîntă cel mai ispititor.
• Cea mai însemnată parte a nefericirii provine din convențiile sociale, nu din propria percepție.
• Prin experiență, găsim drumul cel mai scurt printr-o pribegie îndelungată. Se întîmplă însă adesea, ca după această pribegie să nu mai fii în stare să îți continui drumul, iar în cazul acesta, la ce îți mai folosește experiența?
• Experiența este direct proporțională cu intensitatea trăirilor, nu cu durata lor.
• Intuiția dă femeii nu doar darul de a cunoaște propria amărăciune, dar și pe cea din inima bărbatului.
• Depărtarea are proprietatea de a transforma orice pată în virtute.

Invidia

Moliere afirma ”Invidioșii vor muri, dar invidia- niciodată”. Invidia reprezintă sentimentul de frustrare ce survine după conștientizarea succesului altcuiva. Admirația motivează, iar invidia distruge. Și în timp ce invidia tinde să distrugă cele mai frumoase prietenii și duce la pierderea viziunii clare asupra lumii, invidioșii sunt tot mai mulți și mai mulți. Un om invidios nu va avea niciodată forța să treacă peste: va fi mereu mușcat de aceasta cînd va auzi de obiectul urii sale. Cel mai adesea invidiem persoanele nu pentru faptul că au un anumit lucru, sau că au primit un anumit merit, ci pentru faptul că noi nu avem aceste lucruri. Cel, în sufletul căruia se adopostește invidia, va termina sfîșiat și ros de succesul altor persoane, pentru că invidia, nu va rămâne niciodată nepedepsită.
Se spune că cine invidiază pe cei fericiți, se chinuie singur. Dar trebuie să ai tărie de caracter și să rabzi invidiile care se răsfrîng asupra ta, pentru că capacitatea de a trece peste invidia răsfrîntă asupra ta, vine din putere și din fericire. În rest, orice altă bază nu ai avea, invidia altora te va influența. Și într-un final, anume lipsa invidiei e cel mai bun semn al înaltelor tale virtuți.

Singurătatea

Octavio Paz spunea : ”Singurătatea este cea mai profundă realitate a naturii umane. Omul este singura ființă care știe că este singur”. Singurătatea reprezintă capacitatea de a fi singur, izolat, retras. Este un cuvânt atât de simplu, în spatele căruia se ascunde o noțiune atât de vastă. A fi singur, nu înseamnă a fi, neapărat, fără de prieteni sau familie. Uneori ne simțim triști, debusolați din cauza singurătății, fără a realiza de fapt, că cele mai profunde și mai puternice gânduri, apar în izolare. Trebuie să știi să manevrezi corect singurătatea, nu să te lași manevrat de ea, pentru că indiferent de cât de puțin nu te-ai atașa de o persoană, sau cât de mulți prieteni nu ai avea, mereu vor exista momente în care te vei simți singur. În asemenea situații, dacă nu ai un fond stabil mintal, singurătatea pune stăpânire pe tine, iar rezultatul poate fi unul dezastruos.
De-a lungul timpului, am realizat că ai nevoie de curaj pentru a-ți înfrunta singurătatea. Pentru că indiferent cât de multă siguranță, liniște și pace nu ți-ar oferi aceasta, ai nevoie de tărie de caracter pentru a-ți înfrunta propriile gânduri și propriile lupte lăuntrice. Trebuie să știi cum să-ți dirijezi singurătatea, pentru că numai în singurătate înveți să apreciezi adevăratele conotații ale prieteniei și ale familiei.

Viața e ca o mare

Wolf Wildfire afirma : ”Viața nu are subtitrare, ori o înțelegi, ori nu”. Viața reprezintă existența noastră pe pămînt, sinteza tuturor proceselor biologice, fizice, chimice și mecanice. În sens abstract, viața este sinteza tuturor amintirilor, deciziile, alegerilor noastre. Este o nebunie, o iluzie, o umbră.
Fiind naivi, ne temem de suferințe, tristețe, moarte, fără o ști, de fapt, că viața este o ceremonie neîntreruptă de momente care mor și renasc, o infinitate de clipe care rezultă din alegerile noastre.
Trăim cu teama zilnică a pierderii ei,  ne plîngem că viața este dură, neiertătoare, că ne constrînge în a lua anumite decizii,și totuși,  atunci cînd o pierdem, nu îi simțim lipsa. Ce este viața? Este ficțiune, un joc dur și halucinant, viața înseamnă risc, voință de a ajunge cît mai sus, înseamnă să cazi și să te ridici, să te simți nemulțumit atunci cînd nu ajungi la ce ți-ai propus.

Și în fond, viața este ca o mare : nu o interesează dacă poți înota sau nu.

Ce nu știai despre Ziua Recunoștinței

• Jingle Bells era inițial un cîntec de Ziua Recunoștinței.
• Din 1947, Federația Națională a Curcanilor oferă președintelui SUA cîte un curcan anual în această zi.
• Deși furculițele există de o vreme bună, la început , pelerinii foloseau lingurile pentru a tăia curcanul.
• Benjamin Franklin a crezut că curcanii sunt atît de ”americani” , încît a fost foarte supărat cînd pasărea națională a fost aleasă Vulturul Pleșuv.
• Thomas Jefferson, pe de altă parte, credea că Ziua Recunoștinței e cea mai ridicolă sărbătoare.
• Se spune că Ben Franklin a numit un curcan Tom, pentru a-i face în ciudă lui Thomas Jefferson.
• În medie, americanii consumă cîte 6000-8000 de calorii de Ziua Recunoștinței - ceea ce necesită 8 ore de sport pentru a le arde.
• Cel mai greu curcan cîntărea aproximativ 40 de kg.
• În această zi, americanii consumă 45 milioane de curcani, ceea ce reprezintă 1/6 din consumul anual de curcani în SUA.
• Evreii consumă cea mai mare cantitate de curcani, aproximativ 11, 5 kg, pe cînd americanii doar 7,7 kg anual. 
• De Ziua Recunoștinței, americanii vor consuma circa 300 milioane de kg de curcan, ceea ce echivalează cu greutatea aproximativă a Singaporelui.
• Inițial nu curcanii constituiau masa de bază, dar era rața sau gîsca.

Încrederea

Johann Wolfgang von Goethe spunea : ” Dacă ai încredere în tine însuți, inspiri încredere altora”. Încrederea este un sentiment de siguranță față de cinstea sau sinceritatea cuiva. Încrederea in oameni se construiește treptat, și e o construcție atât de fragilă, încât doar la o adiere de îndoială, aceasta dispare. Încrederea nu se pierde decât odată.  A 2-a oară, puțini cei care o vor oferi, pentru că în urma dezamăgirii, nu rămân decît îndoieli și întrebări fără răspuns.
Încrederea deplină este ca o felie de viață. A nu avea încredere, înseamnă a trăi cu frica și a nu trăi din plin. Te poți dezice de încrederea în alții, dar încrederea în forțele proprii e primordială succesului, iar cei care se încred cu moderație, sunt destul de puternici pentru a a-și urma visele și a atinge succesul.
Am învățat că încrederea reprezintă franchețe, dăruire, curaj. S-ar putea să rămâi dezamăgit dacă ai prea multă încredere. Dar ce se întâmplă atunci când nu ai încredere îndeajuns? Nu ești tot tu, cel care suferă?

Lumea interioară

John C. Maxwell spunea : ” Trebuie să reții că tot ce se întâmplă în interiorul tău, este mult mai important decât ceea ce se întâmplă în exterior”. Lumea interioară e toată a ta.  E unica lume în care ești unicul guvernator : în care îți conduci gândurile, deciziile și alegi pe cine să lași înăuntru. Deși lumea interioară pare greu de influențat, e nevoie doar de o adiere, o adiere puternică pentru a o distruge. Comparativ cu lumea exterioară, care rezistă calamităților naturale, răfuielilor politice, religioase și economice, lumea interioară e foarte sensibilă și ușor de denaturat. E nevoie doar de o bănuială, de o suflare sau de un indiciu pentru a-ți schimba complet percepțiile asupra anumitor principii, persoane, întâmplări.
Platon avea un concept filosofic conform căruia lumea ideilor e unica lume existentă, iar lumea materială e o copie a cele dintâi. Într-o societate în care libertatea deplină a avem doar în gânduri, simțim nevoia de a dezvolta cât mai mult lumea interioară, de a o amplifica prin ambiguitatea ideilor și de a-i da sens prin nesfârșitele neclarități la care o supunem. Iar într-un final, ne dezicem de toate lucrurile oferite de lumea exterioară, pentru că după moarte, nu contează decât ceea ce ai adunat în suflet, nu în buzunar.

Codul lui Da Vinci de Dan Brown - 7 motive

1. Firul narativ
Lui Robert Langdon, un profesor de simbolistică și istoria artei, care se află în Paris pentru o conferință, îi sunt solicitate serviciile pentru a descifra un mesaj cifrat, de lîngă cadavrul custodelui Luvrului. Robert Langdon este principalul suspect, care reușește însă să scape cu ajutorul nepoatei decedatului- Sophie Neveu. Împreună, cei 2 deslușesc indiciile lăsate de bunicul ei, și descoperă un secret pe care Biserica a încercat să îl ascundă secole de-a rîndul.
2. Suspansul
Cartea te ține în suspans prin multitudinea de elemente imprevizibile pe care le scoate în calea celor 2 : Sophie Neveu și Robert Langdon
3. Misterul
Încă din primele pagini, romanul trezește în tine o stare și o dorință de a cunoaște care nu îți permite să te oprești din citit.
4. Dezvoltă logica și oferă detalii de cultură generală
Firul narativ în sine, presupune descoperirea unui mare secret. Datorită perpicacității cu care secretul este ascuns, Sophie și Robert sunt supuși unor grele încercări a descifra cîteva coduri. Pe lîngă faptul că romanul îți oferă posibilitatea de a urmări logica evenimentelor, acesta mai conține și informații de cultură generală : detalii despre criptologie, Da Vinci, muzeul Luvru, numărul perfect phi, și altele.
5. Conținutul controversat
Conținutul romanului a creat diverse contraverse, prin legătura sa cu religia. Conform lui Dan Brown, Issus ar fi avut o relație cu Maria Magdalena. Biserica a considerat afirmația dată a fi o blasfemie din partea autorului la adresa religiei, cînd de fapt, este doar ficțiune.
6. Întorsături neașteptate
Romanul oferă din plin întorsături neașteptate de situație : personalități cu duble roluri, schimbări de situație, indicii care par greu de rezolvat cînd răspunsul e foarte simplu.
7. Finalul
Se spune că finalul încoronează opera. Cartea se termină cu această omogenizare în arhitectură, muzică, unitatea între masculin și feminin, între semnul masculinității și cel al feminității. Un roman cu dialoguri destul de captivante, cu simboluri care trezesc interes și un roman de ficțiune care te face să pui la îndoială tot ceea ce știai pînă acum despre religie.

Dreptatea

Luc de Clapiers spunea: ” Nu poți să fii drept, dacă nu ești uman”. Dreptatea este un concept care trebuie să satisfacă în unanimitate principiile poporului despre bine și adevăr și să i se dea fiecăruia ceea ce se cuvine. Înțeleasă corect, dreptatea nu reprezintă o parte a virtuții, ci virtutea în sine, așa cum nedreptatea nu e o parte a viciului, ci viciul în întregime. Acolo unde sistemul de legi, nu îți oferă dreptate, ți-o faci singur. Dar ce se întâmplă atunci, când în drumul tău spre dreptate, încalci concepțiile celorlalți despre bine și adevăr?
Se spune că cine nu pedepsește nedreptatea, cere ca ea să fie făcută. De prea multe ori, ne lăsăm constrânși și ne trezim cu mâinile legate, fără a ști că nu putem pedepsi nedreptățile altuia, dacă nedreptățile noastre au rămas nepedepsite. E naiv să crezi că dreptatea va sta deasupra tuturor lucrurilor, că toate transformările și mișcările vor avea drept bază acest concept. Nu există nici un succes care să poată compensa răul pe care o națiune și-l face, atunci când nu ia dreptatea drept lege supremă. Pentru că indiferent cât de mult am încerca să suprimăm adevărul, legea naturii ne va pedepsi conform nedreptăților noastre.

J.K. Rowling

• Primul ei manuscris, Harry Potter, a fost respind de 12 editori pînă a fi publicat de Bloomsbury.
• Editura ei a sugerat să nu utilizeze numele ei real - Joanne Rowling - pentru cărțile ei, deoarece credea că băieții nu ar fi interesați în a citi o carte fantasy despre un băiat vrăjitor, scrisă de o femeie.
• K în J.K. este inițiala numelui bunicii ei - Kathleen. Rowling nu a avut nici un nume de mijloc, iar prietenii îi spun Jo.
• În 1993, și-a petrecut Crăciunul în Edinburg, unde a primit ajutor social pentru a termina Harry Potter și Piatr Filosofală.
• Personajul Hermione Granger, este bazat pe J.K. Rowling la 11 ani.
• Rowling obișnuia să scrie cărți pentru a-și amuza părinții. Prima ei carte se numea Rabbit și a scris-o la 6 ani.
• Joanne este o mară fană a jocului Minecraft, în care se joacă cu fiul ei, David.
• La sfărșitul anilor 20,  luptîndu-se cu o căsătorie nereușită și cu faptul că era mamă singură, a trecut printr-o despresie clinică, de unde au fost inspirați și Dementorii- cei care furau fericirea.
• În 2004, a fost declarată prima persoană care a făcut miliard exclusiv din cărțile sale.
• Părinții autoarei s-au întîlnit într-un tren la gara King Cross.
• Primul tiraj de Harry Potter și Piatra Filosofală a fost doar de 1000 de exemplare.
• J.K.Rowling a scris 2 cărți de ”companie” pentru Harry Potter - Fantastic Beasts and Where to find them și Quidditch through the ages.
• Prima ei carte pentru adulți, Locul vacant Casual, a fost publicată în 2012.
• Rowling are peste 5 milioane de fani twitter cu care comunică în mod regulat, le răspunde la mesaje și aduce argumente în favoarea celor spuse.
• În martie 2015, a primit British red Cross Humanity Award pentru munca sa de caritate.
• În 2010, atunci cînd a împlinit 45 de ani - aceeași vîrstă pe care mama ei o avea cînd a murit descleroză, Joanne a donat 10 milioane la Universitatea din Edinburg pentru a deschide o clinică în numele mamei sale. Clinica s-a deschis în ianuarie 2013.
• Avînd în vedere popularitatea de care s-a bucurat Quidditch-ul în cărțile sale, în unele universități , acesta a devenit un sport, care se bucură de turnee și de propria Cupă Mondială.
• La începutul carierei sale, dînsa a lucrat ca cercetător francofon.
• Harry Potter a inspirat mai mult de 700.000 de piese Harry Potter fan fiction, un total care crește cu cîte 1000 de povești pe săptămînă.
• J.K ar fi ales casa Cercetașilor, deoarece ” Eu apreciez curajul mai mult decît orice”.
• Rowling a predat engleza în Portugalia.

Vezi aici și aici ce nu știai despre Harry Potter. 

Norocul

Epictet spunea : ” Norocul, ca și roadele toamnei, trebuie cules la timpul lui”. Norocul în sine, presupune o cale premergătoare care se realizează prin muncă. Chemăm norocul doar atunci cînd i-am pregătit calea. Și cum norocul e o noțiune abstractă, inventată de om, puțini sunt cei care reușesc în obținerea acestei caracteristici. Nu suntem siguri dacă e noroc, întîmplare, sau dacă e doar vina noastră, dar într-un joc, norocul este excepția, nu regula jocului.
Se spune că norocul nu se caută, ci vine atunci cînd te aștepți cel mai puțin. Cred că mai degrabă e jocul naturii, ca după o pierdere să urmeze și un cîștig. Nu se știe dacă există noroc, destin, sau e doar puterea și capacitatea noastră de a sta la baza acestui ”avantaj”. Important e că norocul vine la cei perseverenți, la cei care evoluează și la cei care crează premisele necesare pentru întimpinarea acestuia. Puțini sunt cei care merg după regula ”prost să fii, noroc să ai”.
În concluzie, nu pot spune decît că oamenii slabi cred în noroc, cei puternici cred în abilitatea lor de a-și crea propriul noroc, în relația cauză-efect și în forțele proprii.

7 lucruri pe care nu le știai despre Halloween

• Lanternele Jack, numite în cinstea lui Jack Stingy, erau inițial făcute din napi, cartofi sau sfeclă, și nu din dovleci.
• Halloween-ul este de origine Irlandeză, și își are originile într-un festival celtic, numit Samhain. Pe atunci, oamenii credeau că pe data de 31 octombrie, granițele dintre cei vii și cei morți devin neclare, și că morții revin și fac ravagii în lumea vie.
• În unele părți ale Irlandei, oamenii sărbătoresc Halloween-ul, ca fiind o zi în care își găsesc sufletul pereche, jucîndu-se jocuri romantice sau de noroc. 
• După Crăciun, Halloween-ul este cea mai comercială sărbătoare în USA: americanii cheltuie aproximativ 6,9 miliarde de dolari în această zi, majoritatea pentru bomboane, costume și petreceri. O mare parte din bani sunt investiți și în costumarea animalelor de companie.
• Reieșind din cele 6,9 miliarde, circa 2,08 sunt cheltuite doar pentru dulciuri, ceea ce echivalează cu 600 de milioane lire sterline , ceea ce echivalează la rîndul său cu 6 nave Titanic.
• Frica de Halloween se numește Samhainophobia.
• În Alabama, este împotriva legii să te costumezi sau să imiți un preot sau o călugăriță.

Puterea

Marin Preda afirma : ”Puterea celui cu adevărat puternic astfel se manifestă : să știi că poți distruge pe cineva, să n-o faci și acela să nu știe”. Căutăm mereu putere din afară, fără a ști , de fapt, că aceasta vine din interior, și nu din funcții, distincții sau lucruri. Născută din natură, rîvnită de om - adevărata putere a fiecărui din noi, nu poate fi pierdută sau cîștigată. Timp îndelungat s-a crezut că puterea e dezlănțuită de războaie și că doar invingătorii dețin adevărata putere, fără a ști de fapt, că cea mai valoroasă putere e acea care vine din luptele cîștigate cu tine, din greul pe care îl înfrunți și din capacitatea de a nu renunța.
Cei care au ca scop folosirea puterii pentru a domina, deseori nu reușesc. Pentru că puterea poate fi ori adunată, ori furată de la cei nevinovați. Iar cei din urmă, pentru succes, nu au nevoie doar de putere, dar și de rațiune și gestionarea acesteia cu moderație.
Am învățat că puterea îți oferă posibilitatea de a alege, dar are o înclinație spre corupție.  E bine să ai putere, dar și mai bine e să nu ai nevoie de ea, pentru că odată cu puterea, vin și consecințele.

Alegeri

Întreaga mea viață, am fost învățată că sunt destinată pentru lucruri mărețe și că sacrificiul e pentru nebuni. Supraviețuirea e cea care contează. Dar acum cînd sunt la o răscruce de drumuri, trebuie să decid ce e mai important pentru mine. Se spune că trecerea timpului vindecă rănile. Dar cu cît mai mare este pierderea, cu atît mai mare este rana și cu atît mai greu este de vindecat. Pe măsură ce timpul trece, ne pierdem în distrageri și acționăm din disperare. Alegerile sunt cele care ne definesc ca oameni, iar cei din noi care pierd timpul răzbunîndu-se pentru rănile pricinuite, ajung să conștiintizeze cît timp au pierdut abia la final de drum. Drumul pe care mergem ne este luminat de alegerile făcute. Și în timp ce cei mai mulți din noi tind să aleagă în funcție de cum alegerea lor e privită de alții, cei care aleg corect ajung să fie răniți. Acum știu că ne scriem propriile finaluri. Și putem alege să ne ascundem ca răufăcătorii, sau să trăim ca eroii, dar indiferent de alegerea făcută, trebuie să alegem rațional.

Top 5 Wednesday - Citate preferate

5. Toate familiile fericite seamănă între ele, fiecare familie nefericită, este nefericită în felul ei. - Lev Tolstoi
Din citatul dat, derivă un întreg roman - Anna Karenina. Atunci cînd suntem fericiți avem tendința de a arăta tuturor fericirea noastră, făcînd-o una comună. Pe cînd cei nefericiți, constrînși de soartă sau de alți factori, îți vor arăta nefericirea prin prisma problemei pe care o duc.
4. Cea mai frumoasă și mai profundă trăire omenească este misterul. -Albert Einstein.
Misterul a intrigat o omenire întreagă. Acesta nu poate fi supus întrebărilor, pentru că nu are răspunsuri. Nici picturile, nici operele literare nu au valoare dacă nu au mister, așa cum fiecare din noi nu are putere dacă nu are mister.
3. Există cîștiguri ce te coboară și înfrîngeri ce te înalță. 
Unele bătălii trebuie pierdute pentru că ai putea arăta ridicol căștigîndu-le. Sunt lupte pentru care nu merită să cîștigi, pentru că înfrîngerea și faptul că ai cedat în detrimentul cuiva, te vor ridica mult mai mult decît cîștigurile.
2. Nici un vînt nu umflă pînzele celui ce nu are port de destinație. -Michel de Montaigne
Am simțit conotațiile acestui citat recent. Nu contează că te îndrumă părinții, prietenii, învățători, dacă tu nu ai dorință, scop și destinație, îndrumarea e insuficientă.
1. Nu fac nimic remarcabil. Dar ceea ce fac este esențial. -Ernesto Che Guevara
Am observat o tendință de a face lucruri remarcabile recent. Chestia e, că lucrurile remarcabile, dacă nu sunt făcute pentru tine în primul rînd, nu au valoare pentru alții. În lupta pentru a face lucruri remarcabile, uităm de esențial, fără a ne da seama că ceea ce contează - nu ține de valoarea cu care este văzut de alții, dar de valoarea care o are pentru noi.

Dar unde dragoste nu e...

Dar unde dragoste nu e, nimic nu e... Am simțit de curând adâncurile acestei cugetări pe mine. E ciudat cum lucrurile pe care nu le-am oferit, s-au dovedit a fi atât de necesare mie. Tânjesc după dragoste și după toate manifestările ei : afecțiune, grijă, pasiune. Din dragoste se nasc cugetări, gânduri frumoase, vise, dorințe. Dragostea naște inspirație, înnobilează suflete și leagă destine. Se spune că dragostea e chimie, iar o ecuație chimică presupune 2 elemente absolut diferite, care odată legate, nu mai pot fi separate.
Până și cei mai raționali poeți și oameni din lume, au ajuns a crede în puterea sublimă și platonică a dragostei. Mergând pe o percepție greșită, cum că dragostea ne face vulnerabili, am ajuns a ignora necesitatea unui asemenea sentiment, și a nu-l oferi decât în avantajul nostru. Iar cei din noi, care oferă dragoste, ajung a o oferi celor care nu merită.
Platon avea o concepție filosofică, conform căreia lumea ideilor a fi singura realitate adevărată, iar lumea materială e o copie sensibilă și schimbătoare a celei dintâi. Pierderile materiale pot fi substiuite cu câștiguri spirituale. Iar dacă dragostea nu e un câștig , atunci ce numim noi câștiguri?

Umbre de viitor

George R.R. Martin spunea: ”Unele lumini aruncă mai mult de o singură umbră”. Se spune că umbrele sunt o reflectare a spiritului nostru. Așa cum flăcările focului îți schimbă locul și dansează, așa și fiecare om aruncă cîte o duzină de umbre. Unele se înalță sau coboară, altele sunt mai slabe sau mai puternice. Umbra este, pe de o parte, ceea ce se opune luminii, iar pe de altă parte este imaginea lucrurilor trecătoare. Viitorul ne este determinat de unghiul cu care se refractă deciziile asupra ființei noastre, și desigur de calitățile și aptitudinile care se întîlnesc în noi. Cei care reușesc să controleze cantitatea de lumină, au și posibilitatea de a-și alege umbrele.
Mereu am văzut umbra ca pe o dependență. Pentru că în lipsa luminii, nu avem nici certitudinea unei umbre. Iar dacă viitorul nu ne este luminat, cum știm că avem un viitor? Ceea ce vreau să spun, este că noi, dictați și influențați relativ de destin, avem posibilitatea de a produce o schimbare asupra viitorului nostru, că atunci cînd unele umbre bat în ansamblu mai puternic decît altele, nu înseamnă că asta e direcția pe care trebuie să mergem.
”Ce-i viața, dacă nu umbra unui vis care fuge?”

Bună seara, Melania! de Rodica Ojog-Brașoveanu

Romanul Bună seara, Melania! este o continuare a intrigii Cianură pentru un surîs. Romanul mi-a oferit suspans, mister, umor, și cîteva ore de citit cum nu se poate mai plăcute în compania unui personaj for-mi-da-bil.
Melania Lupu se vede obsedată în a obține Femeia cu evantai de Goya. După ce a aflat că tabloul dat este expus în muzeul Chiusbaian, care se află vis-a-vis de casa prietenii sale cele mai bune-Florence, Melania își tocmește un plan genial de a obține tabloul. Astfel, ea vorbește cu mai mulți infractori și le propune să spargă casa lui Florence, să sape un tunel pentru a ajunge la muzeu și să obțină tablourile. Evident că convorbirea cu cei 3 infractori a fost anonimă. În seara spargerii, Melania vine și ea la Florence, pentru a participa indirect la infracțiune. Pe tot parcursul infracțiunii, aceasta a rămas neutră, și a reușit să dirijeze lucrurile cum nu se poate mai bine., fără a lăsa vreo urmă.

• ”Bărbații sunt atît de prostuți, draga mea...Din nefericire, s-au născut prea puține femei care o știu.”

M-a impresionat romanul pentru genialitatea cu care a fost pusă la punct crima, pentru calmul pe care Melania l-a păstrat de fiecare dată cînd ceva nu mergea conform planului, pentru modul în care reușește să se eschiveze de la infracțiune. M-a încîntat nespus și Mirciulică, motanul Melaniei, și nu mai puțin m-a încîntat ancheta maiorului Cristescu care era sigur că Melania e vinovată, dar care nu avea nici o dovadă. Totuși acesta nu a ezitat să afirme:

• ”E amorală. Ceva ciudat! Nu și-ar băga niciodată mîna în buzunarul cuiva, pentru nimic în lume n-ar comite o impolitețe, amabilitatea și generozitatea sunt însușirile ei firești, dar la fel de firesc i se pare ca Femeia cu evantai să îi aparțină, pentru că pur și simplu tabloul îi place, a făcut o pasiune smintită pentru el și nici nu îi trece prin cap să și-o înfrîneze”

În romaul dat, Rodica Ojog-Brașoveanu reușește să imprime narațiunii o notă a spațiului ex-sovietic, și totuși aduce autenticitatea și naturalețe prin dialogurile și descrierile sale. Autoarea a îmbinat perfect romanul polițist, cu elementele comice, reușind să creeze un roman care a devenit preferatul meu și pe care sunt gata să îl recitesc oricînd.

Idealul

Octav Bibere afirma : ” Idealul nu este iluzie, însă iluzia poate da impresia de ideal”. Idealul reprezintă acea aspirație spre care tinde un om, îndeplinirea tuturor criteriilor pentru a ajunge la ținta propusă. Pentru ideal se duce o luptă, în urma căreia se fac nenumărate sacrificii.
Idealul este o componentă superioară a motivației. Este o proiecție a noastră, și mai ales o depășire a condiției, a aspirațiilor și a stărilor noastre. Atunci cînd tindem sprea ideal, acesta devine deopotrivă o stare activă a sufletului și minții.
Se spune că scopul scuză mijloacele. Dacă ar fi să vorbim de ideal, nu se merită. Idealul, odată atins, își pierde din farmec, se transformă în cenușă, devenind lipsit de importanță și inutil. Farmecul se evaporă odată cu atingerea scopului. Atingerea acestuia presupune forță, timp, emoție și implicare emoțională, și care e rostul dacă idealul niciodată nu a mulțumit pe cineva, dacă cel care a cunoscut idealul nu a încetat a tinde spre mai mult, încă mai mult?
De-a lungul timpului am învățat că idealurile care mi-au luminat drumul, din cînd în cînd, au fost adevărul, sinceritatea, curajul, dorința de a întîmpina viața cu entuziasm, frumusețea și dragostea. Și m-am limitat la cît am avut, fără a-mi croșeta iluzii și speranțe deșarte.

Melancolie de toamnă

Bacovia spunea: ”E toamnă, e foșnet, e somn...Copacii, pe stradă, oftează; E tuse, e plînset, e gol...Și-i frig, și burează”. A venit toamna și simt cum plutește în aer deznădejdea și dorul. Simt cum pe lîngă frunzele ridicate în aer de vînt, se ridică în mine amintirile, dorul, gîndurile. Simt cum visele îmi sunt împrăștiate de vînt și simt cum aspirațiile mele sunt smulse din rădăcini. Știu că se vor întoarce la mine, dar nu toamna asta.
Îmi place toamna pentru mirosul de gutuie pe care îl simt în aer, pentru adierile de vînt aspre și pentru senzația de singurătate care mă cuprinde uneori. Toamna are o metodă ciudată de a te face să vezi ce ai adunat. Și nu mă refer la merinde și la provizii. Mă refer la ce ai adunat în suflet. Ai strîns ceva înțelepciune? Poate bunătate? Sau iubire? Nu, atunci cînd te cuprinde melancolia de toamnă nu mai vezi decît ceea ce nu ai reușit să aduni.
Sub greutatea sentimentelor care mă copleșesc, nu contează decît sentimentele pe care le las în suflet, nu contează decît ceea ce semăn în atmosfera din jurul meu, și nu contează decît ceea ce îmi permit să conteze.

Arthur Conan Doyle- dincolo de Sherlock Holmes

• Doyle a fost unul din cei mai vechi automobiliști din Marea Britanie. În 1911, el a luat parte la Prince Henry Tour - un concurs automobilistic organizat de Prințul Henry de Prusia.
• Doyle nu a fost înnobilat pentru ficțiune. În 1902, scriitorul a fost cavaler de regele Edward VII. De asemenea, a fost numit adjunct- locotenent din Surrey.
• Arthur Conan Doyle a fost în aceeași echipă de cricket cu creatorul lui Peter Pan - JM Barrie. De asemenea, cei doi au lucrat la o operă comică - Jane Annie. Barrie l-a implorat pe prietenul său să termine și să revizuească opera pentru el.
• Pe lângă JM Barrie, Doyle era prieten cu Bram Stoker și Robert Louis Stevenson.
• El a ajutat la popularizarea și răspândirea ski-ului. De asemenea, a prezis că în viitor sute de englezi vor veni în Elveția pentru sezonul de ski.
• Doyle a candidat la funcția de preșendinte a țării...de 2 ori! Odată la Edinburg din partea Partidului Unionist, în 1900, și odată în Burghs în 1906. În alegerile din 1900 a fost învins de CM Brown, care a primit 3028 de voturi, comparativ cu 2459 voturi ale lui Doyle.
• Era prea gras pentru a lupta. Motivul pentru care nu a participat în războiul cu burii a fost din cauza greutății sale. În schimb s-a oferit voluntar ca medic și a navigat în Africa.
• Doyle credea în ZÂNE. Poate că scpeticul Sherlock Holmes ar fi criticat pe cei care cred în așa ceva, dar Conan Doyle credea în zâne. Ba mai mult, a scris o carte despre venirea zânelor și a cheltuit un milion pentru a o promova.
• Doyle a murit pe 7 iulie 1930 în timp ce culegea flori din grădină. Ultimele sale cuvinte au fost către soția sa. Acesta i-a șoptit ”Tu ești minunată”. 
• Arthur Conan Doyle nu credea doar în zâne, dar și în ceea ce însemna paranormal - medii, psihologi, spiritiști, telepați și toate celelalte profesii ce țin de paranormal.

Top 5 Wednesday - Detective preferate

5.Heat Wave de Richard Castle
L-am cunoscut pe Richard Castle din celebrul detectiv televizat Castle. Cînd am dat de romanul său, nu știam la ce să mă aștept. Am rămas uimită de Nikki Heat și de abilitățile ei de detectiv. M-a surprins rău de tot cum între personajul principal și Nikki Heat s-a legat o relație, dar a fost un roman contemporan destul de bun.
4.Crimă din Orient Express de Agatha Christie
Pare un roman obișnuit la primele pagini, dar povestea e departe de a fi obișnuită. Pe parcursul lecturii am făcut cîteva presupuneri, dar la fiecare nouă dovadă, la fiecare raționament și motiv, presupunerile mele erau spulberate.
3.Sherlock Holmes de Arthur Conan Doyle
Romanul m-a ajutat nespus de mult să îmi dezvolt abilitățile mele în ale deducției. De ce un plic cu 5 sîmburi de portocală inspiră teroare celor care îl primesc? Cum a ajuns un diamant în gușa unei rațe? Care este secretul benzii pestrițe ce aduce moartea? Pentru Sherlock Holmes nici o provocare nu este prea mare. Și după ce ai eliminat imposibilul, ceea ce rămîne, cît de improbabil ar părea, este adevărul.
2.10 negri mititei de Agatha Christie
Avînd ca punct de plecare un cîntec pentru copii, autoarea stăpînește arta deducției, construind scenarii captivante. Intriga este fundamentală în roman : 10 personaje cu un trecut sumbru, o insulă despre care toată lumea vorbește dar nimeni nu știe cum arată, proprietarul care nu apare în nici o scenă și elementele misterioase.
1.Bună seara, Melania! de Rodica Ojog-Brașoveanu
Autoarea se arată o fină cunoscătoare a măștilor dincolo de care se ascund întotdeauna oamenii și literatura. Rodica Ojog Brașoveanu s-a bazat în romanul dat, nu doar pe unicitatea infracțiunii, dar și pe crearea unui personaj literar: Melania Lupu, care din punctul meu de vedere este for-mi-da-bi-lă.

Este în regulă...

Este în regulă să te simți tristă și melancolică uneori. Este în regulă să plîngi, să te lași îmbrățișat de singurătate și să te izolezi. Este în regulă să te lași cuprinsă de dor și să te simți sufocată de întrebări fără răspuns, de frămîntări și de necunoscut. Este în regulă să te lași dusă de val și să nu îți pasă de ce se întîmplă. Este în regulă să vrei să renunți, și este în regulă să te simți nervoasă, tristă, neliniștită, pesimistă. Este în regulă să ceri a 2-a șansă, și să o oferi este în regulă, nu este o slăbiciune.
Dar știi ce nu este în regulă?
Nu este în regulă să te dai bătut, să renunți la toți și la toate, să nu faci nimic în privința lucrurilor care te deranjează. Nu este în regulă atunci cînd ai pierdut lupta, să crezi că ai pierdut bătălia. Nu este în regulă să vezi dragostea pe care nu o ai, în detrimentul celeia care îți stă la picioare deja. Nu este în regulă să te subapreciezi și să crezi că nu meriți dragoste, blîndețe, iertare. Nu este în regulă să pui lacăt ambițiilor și să încetezi să mai visezi. Și nu este în regulă să crezi că lucrurile nu sunt în regulă.

Cum îți găsești echilibrul?

Jean Grenier afirma : ”Cel mai greu lucru de păstrat este echilibrul”. Echilibrul presupune situația unui corp asupra căruia se exerciță forțe care nu îi schimbă starea de mișcare sau de repaus. Dar atunci când forțele care acționează asupra noastră sunt atât de ademenitoare, cel mai greu lucru este să îți păstrezi echilibrul.
O viață fericită se clădește pe găsirea unui echilibru cât mai natural. Cu cât este mai instabil drumul vieții, cu atât mai greu vom găsi stabilitatea necesară. Dar pentru a găsi acest echilibru, avem nevoie de o gândire rece, obiectivă,calculată, neinfluențată de timp, păreri, trăiri. Și cu toate că în viață totul ține de găsirea armoniei, balanței și echilibrului spiritual, menținerea permanentă a acestuia poate însemna inerție, stagnare.
Se crede că o viață echilibrată este o viață plictisitoare. Nu! O viață echilibrată poate fi foarte năvalnică atunci când reușești să combini cu succes evenimentele. Iar dacă echilibrul tău are rădăcini fixate de suflet, atunci nici o forță nu îl va putea dărâma. Cred că echilibrul este arta de a realiza un schimb constant, capacitatea de a te integra și de a interacționa, capacitatea de a compensa în mod armonios stabilitatea cu evoluția.

Temă pentru acasă de Nicolae Dabija

Pînă să descopăr detectivele, eram foarte pasionată de romanele de dragoste. Citisem multe romane de genul, dar nici unul din ele nu m-am impresionat atît de mult cum a făcut-o Temă pentru acasă de Nicolae Dabija. Eram în grădină cînd am început să citesc romanul, și deodată m-am trezit undeva în Kolama, alături de Mihai Ulmu și Maria Răzeșu, după gardurile de sărmă ghimpată.
Mihai Ulmu este luat chiar din sala de clasă pentru că l-a susținut pe Eminescu, în detrimentul lui Stalin. Înainte de a pleca, acesta le-a lăsat elevilor o temă pentru acasă ” A fi om este o artă sau un destin?”. Răspunsul avea să îl afle abia după 13 ani de chin, suferințe, înjosire și pierderea celor dragi. Mihai Ulmu reprezintă destinul neamului românesc, omul capabil să sfideze moartea prin iubirea curată, omenească. Maria Răzeșu este un suflet nobil, gata de sacrificiu. Pentru Maria iubirea e singura virtute pentru care rămînem oameni. Adolescenta pleacă în Siberia după Mihail Ulmu, cu motivul de a-i întoarce o carte, dar de fapt nutrind sentimente puternice pentru acesta. Prin Maria se dezvoltă ideea că femeia are puterea de a alege bărbatul, o forță ce are capacitatea primordială de a merge pînă la capăt după cel pe care îl iubește. Mihai Ulmu și Maria Răzeșu sunt personaje valabile pentru întreaga umanitate. Ele devin modele de comportament, iar frumusețea lor sufletească poate modela întreaga lume. ”El era ea, ea era el, iar lumea erau ei”.
Autorul a recurs la o poveste de iubire pe care a trecut-o prin calvarul suferinței, reușind să creeze un roman plin de emoție, un roman din care să poți învăța. Titlul semnifică meditația asupra destinului fiecărui din noi, destin care nu se poate împli decît împreună cu destinul altcuiva.
Tema pentru acasă ” A fi om e o artă sau un destin?” a trezit cîte o întrebare în fiecare dintre noi. Iar din această temă, cresc și derivă alte căteva suflete. Fiecare enunț din roman conține un adevăr. M-am simțit de parcă citeam o instrucțiune, un ghid, despre cum să iubești, cum să trăiești fără regrete, și mi-a plăcut la nebunie.

Tristețea

Armando Palacio Valdes spunea : ” Nu e nimic mai trist decît tristețea unui om vesel”. Tristețea este un sentiment cu o puternică încărcătură emoțională, reprezintă un mod de contemplare prin prisma vieții cotidiene. Se spune că tristețea este antonimul bucuriei. Adevărat, însă sunt situații în care tristețea alină gînduri, și îți permite să vezi lucrurile fără a fi influențat de euforia fericirii. Atunci cînd ești trist îți permiți să reflectezi și îți alini sufletul, dar mai presus de toate, începi a prețui momentele mai fericite decît momentul în cauză.
Tristețea are motiv. Și e molipsitoare, de cele mai multe ori. Și în timp ce credem că tristețea ne face mai vulnerabili, mai slabi, aceasta din contra ne face mai puternici și mai imuni la următoarele încercări, și rămîne în memorie ca o experiență.Am învățat că tristețea nu e o caracteristică umană. Faptul că suntem triști constă în direcțiile greșite pe care mergem, în stările confuzionale, în faptul că nu știm unde să ne oprim, și...în pierderea celor la care ținem.

Iertarea

Lev Tolstoi spunea: ” Dacă ierți, iartă totul! Altfel n-ar mai fi iertare ”. Iertarea absolută este forma cea mai puternică de iertare. În copilărie am învățat că iertarea se referă la spălarea tuturor păcatelor, o promisiune a renașterii și șansa de a scăpa de fărădelegile celor care ne-au greșit.
Puterea de a ierta vine din blîndețea firii și din capacitatea de a iubi. De multe ori datorită faptului că iubim, iertarea pe care o oferim nu are logică și rațiune. Nevoia de iertare este o caracteristică a vieții sufletești. Neglijarea ei ne tulbură echilibrul psihic. Cei care operează pe spatele societății, nederanjați de limite sau de moralitate și conștiință, deseori primesc iertare doar în fața morții. Cei care nu se sfiază în a greși , au nevoie cel mai mult de iertare.
Se spune că atunci cînd oferi iertare, oferi și posibilitatea celui care a greșit să mai greșească odată. Adevărul este că iertarea este doar o superficilitate atunci cînd nu uiți și cînd încă mai ții ura în tine, iar cei ce sunt capabili să ierte, își întrec propriile limite.

Agatha Christie - 23 de lucruri pe care nu le știe fiecare

• Agatha Christie și-a scris prima carte după ce a fost provocată de sora sa Madge.
• Ea este unicul autor care a creat 2 personaje nemaipomenite : Hercule Poirot și Miss Marple.
• În 1922 a făcut înconjurul lumii.
• Agatha a scris și romane de dragoste sub pseudonimul Mary Westmacott, dar acestea sunt mai puțin cunoscute, nebucurîndu-se de același public.
• În timpul primului război mondial a lucrat la un spital, apoi într-o farmacie, lucru ce îi va influența cariera: numeroase crime din cărțile sale se fac prin otrăvire.
• Pe parcursul romanelor sale, Christie s-a plictisit de Hercule Poirot, ba chiar mai mult, l-a descris ca fiind insuportabil.
• Hercule Poirot a fost unicul personaj care a avut un obituar în celebrul ziar The New York Times.
• Christie nu a scris nici o operă în care Miss Marple și Hercule Poirot se întîlnesc, aceasta declarînd că ei doi nu s-ar fi putut suporta în nici un caz.
• Ea și-a descris cartea Misterul Trenului Albastru ca fiind cea mai proastă carte pe care a scris-o vreodată. 
• Culoarea preferată a Agathei Christie era verde. Pe lîngă asta, aceasta era o iubitoare de cîini.
• Este un tip de trandafiri numit după dînsa.
• Ultima sa apariție publică a fost la premiera spectacolului Crimă la Orient Express.
• Pseudonimul Mary Westmacott a fost secret timp de 20 de ani.
• Numele Agatha Christie a apărut timp în fiecare zi timp de 53 de ani în fiecare ziar , cu o listă de teatre West End.
• Mașina sa de scris este expusă la vedere în Torre Abbey din Torquay.
• Floarea sa preferată era crinul.
• Agatha a fost unul din primii oameni care au încercat surfing-ul.
• În medie aceasta scria cîte 2 romane pe an.
• Lucrările sale au fost traduse în 103 limbi, făcînd-o astfel cel mai tradus autor ever.
• Pentru prima sa lucrare, Misterioasa afacere de la Styles, Agatha Christie a primit doar 25 de lire sterline.
• Personajul Miss Marple a fost bazat pe bunica acesteia.
• În medie 97 la sută din adulții din Marea Britanie știu de Agatha Christie, o treime au citit cel puțin un roman de al ei, iar mai mult de jumătate au văzut unul din filmele regizate după o carte de a autoarei.
• Agatha Christie este de asemenea autorul preferat de iubitorii de cărți audio. Conform unor statistici, în 2002 au fost vîndute 117.696 cărți audio, comparativ cu 97.755 cărți audio ale J.K.Rowling și 75.841 ale lui JRR Tolkien.

” Subiectele pentru romanele mele polițiste îmi vin în minte atunci cînd spăl vasele. Este așa o ocupație de prostească , încît inevitabil îmi vin în minte numai crime”.

- Agatha Christie

Harry Potter în cifre și date (2)

• Harry Potter și Camera Secretelor este cartea preferată din întreaga serie a lui Daniel Radcliffe.
• Peste 3000 de fete au venit la castingul pentru rolul Cho Chang.
• Evanna Lynch a fost aleasă dintre 15.000 de fete pentru rolul Luna Lovegood.
• 6 ani J.K.Rowling a petrecut scriind manuscrisul Harry Potter și Piatra Filozofală.
• 11 milioane de copii s-au vândut în prima zi când s-a lansat Harry Potter și Talismanele Morții.
• 450 de milioane de cărți Harry Potter s-au vândut la nivel mondial.
• Seria Harry Potter s-a tradus în 73 de limbi.
• 1,15 miliarde de dolari s-au cheltuit pentru toate cele 8 filme.
• Hermione Granger a fost bazată pe însăși autoarea la 11 ani. J.K.Rowling a făcut Patronusul Hermionei, după animalul ei preferat - o vidră.
• Un focar de păduchi a izbucnit în timpul filmărilor pentru Harry Potter și Camera Secretelor.
• Tom Felton a audiat pentru rolul de Harry Potter și Ron Weasley, dar a fost ales să joace personajul lui Draco.
• Una din mașinile de zbor utilizate în Harry Potter și Camera Secretelor a fost furată de pe platoul de filmare. Aceasta a fost găsită 7 luni mai târziu.
• 40 de versiuni ale medalionului lui Salazar Slytherin au trebuit a fi create pentru a se potrivi tentativelor eșuate ale lui Harry și Ron de a le distruge în timpul filmărilor.
• Când Harry Potter și Prizonierul din Azkaban a fost lansat în Marea Britanie, editorul a cerut să nu vândă cartea până școlile nu au fost închise pentru o zi, pentru a preveni absentismul.
• În scopul de a se familiariza cu cele 3 personaje, directorul Alfonso Cuaron le-a cerut celor 3 să scrie un eseu despre personajele lor. Emma Watson a scris un eseu de 16 pagini, Daniel Radcliffe de 1 pagină, iar Rupert Grint așa și nu și-a mai predat lucrarea - exact ca personajul său.
• Singura dată când gemenii Weasley au fost despărțiți a fost atunci când urechea lui George a fost tăiată și atunci când Fred a fost ucis.
• Fred și George au aruncat odată cu zăpadă în față lui Voldemort.
• Pentru mult timp, Rowling a planificat ca seria să se încheie cu cuvântul ”cicatrice”. Dar în cele din urmă s-a terminat cu ”Totul a fost bine”.
• Voldemort avea 71 de ani când a murit în Bătălia de la Hogwarts.
• Dumbledore era gay. Ba chiar s-a și îndrăgostit în Gellert Grindelwald.

Vezi prima parte a articolului aici .  

Top 5 Wednesday - Personaje principale preferate

5.Rhett Butler
Personajul lui Margaret Mitchel m-a impresionat datorită valorilor și principiilor sale. Cu toate că pare un tip aventurier, căruia nu-i pasă de lege sau de constrîngeri, acesta se dovedește a fi un familist convins. M-a surprins individualismul său, felul cum profită de viață și de situație, și, desigur, intensitatea cu care și-a iubit copilul și soția, cu toate că aceasta spera la altcineva.

4.Sherlock Holmes
Nu cred că poți rămîne indifirent în fața inteligenței și spiritului său de observație atît de perspicace. M-a dat pe spate abilitatea lui de a se deghiza și abilitățile sale criminalistice, dar și rapiditatea cu care acest își dă seama de anumite neînțelegeri sau lucruri care nu se suprapun.

3.Anda Brădeanu

Personajul lui Drumeș, Ghiocela, mi-a atras atenția din primele rînduri citite. Nu pot să nu îi remarc inteligența, sensibilitatea, frumusețea nemaiîntîlnită. Este o tipă stăpînă pe sine, curajoasă(odată ce a pozat nud) , imprevizibilă, mereu ”alta” și desigur o cuceritoare.

2.Hermione Granger

Pasiunea mea pentru Hermione Granger nu se datorează doar pasiunii mele pentru Harry Potter. Hermione m-a cucerit cu nivelul său de inteligență, cu perseverența și chiar și cu aroganța sa. Este o tipă echilibrată, plină de sine, încrezută, iar atitudinea ei de bad girl m-a dat pe spate.

1. Melania Lupu

Personajul Rodicăi Ojog-Brașoveanu m-a impresionat nespus de mult. Melania este o ”hoață fără să fure, o escroacă fără să înșele”. Este de asemenea un mic inspector care a ajutat la descoperirea mai multor rău făcători sub numele de ”Abatele Brown”. Desigur, toate acestea împreună cu motanul ei Mirciulică. Toate infracțiunile sale se învîrt împrejurul obiectelor de artă, iar planurile sale sunt absolut for-mi-da-bi-le.

Curajul

Horace Smith spunea ” Curajul este frica de a fi judecat laș”. Ce este curajul dacă nu înțelegerea că sînt lucruri mult mai importante decît frica? Este asumarea riscului, confruntarea pericolului, durerii, incertitudinii, este forța pentru a depăși un obstacol. Ca o primă premisă, curajul presupune arta de a admite și de a birui proprii monștri și de a lupta cu propria conștiință.
Cu timpul am învăț că curajul e temelia celorlalte valori, ai nevoie de curaj nu doar pentru a-ți învinge fricile, dar și pentru a iubi, pentru a-ți recunoaște greșelile și pentru a reuși ceva în viață. Fără curaj nu putem înainta. Degeaba avem virtuți care mai de care, dacă ne lipsește curajul, toate celelalte virtuți stau în umbră și nu pot fi redate în toată splendoarea lor.

Scrisoare de dragoste de Mihail Drumeș : 7 motive

1. Anda Brădeanu - o personalitate puternică
Nu pot să nu remarc că Anda Brădeanu, zis și Ghiocela, este o personalitate puternică, o fire stăpînă pe sine, mereu ”alta” , imprevizibilă, sensibilă, de o frumusețe nemaintîlnită, și, desigur foarte inteligentă.
2. Modul în care destinul îi aduce împreună
În tren, doi necunoscuți. El, captivat de frumusețea tinerei, o dezbracă din priviri. Ea nu se lasă intimidată și răsunde sec, cu replici acide. Trenul ajunge la destinație pentru Anda, ei se despart fără a face shimb de nume sau de adrese, crezînd că dacă le este destinat să se revadă, destinul îi va aduce împreună. Timpul trece, iar amîndoi speră la o revedere. Atunci cînd nu se gîndeau, se întîlnesc întîmplător la cinema, și de atunci și-au tot dat întîlniri, și și-au mai dat întîlniri.
3. Realitatea dură
Dinu Gherghel o iubești pe Ghiocela, dar din cauza idealurilor care i-au fost insuflate în copilărie, de a pune mîna pe o fată bogată pentru a nu duce grija zilei de mîine îl duc la pierzanie. Împingînd-o pe Ghiocela în ghearele prietenului său Relu Apelivianu, Dinu face cea mai mare greșeală din viața sa : o pierde pe Ghiocela pentru totdeauna. Într-un final Dinu realizează că dragostea e mai presus de orice bogăție, dar e prea tîrziu - cale de întoarcere nu există.
4. Citatele

• E cu neputință să întîlnești un om de la care să nu înveți ceva.
• Dacă aș fi sculptor, i-aș face o statuie ca să îi imortalizez inocența.
• Mă uit pe geam şi, în loc să văd peisajul, îmi apare el, multiplicat în mii de înfăţişări şi culori. Chipul lui izvorăşte mereu şi din fiinţa mea, unde se află culcuşul amintirilor noastre bune şi rele, şi retrăiesc fragmentar tot ceea ce a fost şi ceea ce are un farmec inedit, petru că ştiu că de-acum n-o să mai fie nimic, de-acum începe neantul.
• Dramaturgii greci, clasici şi moderni, au optat invariabil pentru tragedie, pentru că fericirea, te rog să mă crezi, nu impresionează pe nimeni şi nici nu se pot scrie despre ea mai mult de trei pagini.

5.Finalul
M-a surprins total. Deși relatarea vine din corespondența Andei Brădeanu, mi-a fost greu să cred că Ivar s-a sinucis atunci cînd a văzut-o pe Jebs moartă
6.Suspansul
Cartea m-a ținut cu suflet la gură pe toată durata lecturii. Ardeam de nerăbdare să o citesc și nu îmi pare rău că am stat pînă tîrziu pentru a o lectura, și nici că am dat pas unei ieșiri în oraș.
7. Morala
Încă odată mi-am conturat ideea că lăcomia te duce la pierzanie, că dragostea cîntărește mai mult decît dorința de avuție.

Trecutul

Khaled Hosseini spunea ” E greșit ce se spune despre trecut,că poți să îl îngropi. Pentru că trecutul își face drum spre lumină, cu ghearele” .
Trecutul ne bîntuie, ne influențează, ne schimbă. Ținem trecutul doar pentru noi, ca într-o carte închisă, căreia ceilalți nu îi pot citi decît titlul. Și atîta timp cît vrem să îl păstrăm doar pentru noi, ne va urmări și nu ne va permite să ne detașăm de el. Există o vorbă din bătrîni cum că cei care nu-și pot aminti trecutul, sunt condamnați să îl repete. Dar cei din noi care refuză să uite trecutul sunt condamnați să îl retrăiască. Trecutul nu poate fi uitat, șters sau negat. În schimb poate fi povestit, acceptat și putem decide măsura în care ne influențează prezentul.
Am învățaț că trecutul este o chestie înșelătoare: uneori este gravat în piatră, iar alteori este livrat în amintirile noastre recente. Nu este o arhivă, nici o magazie, unde scuturînd găsești aceleași lucruri, mai uzate sau mai prăfuite. Trecutul trăiește, este viu și se schimbă în funcție de ceea ce trăim, trebuie prețuit, dar nu înviat. Pentru a putea simți cu adevărat puterea prezentului, trebuie să acceptăm trecutul cu toate elementele din care este compus și să îl lăsăm să ne ghideze doar în măsura în care nu contrazice propriei rațiuni. Iar într-un final ce este trecutul dacă nu o ușă, care de cele mai multe ori se deschide singură pentru a trezi în noi nu doar amintiri frumoase, dar și monștri ?

50 cele mai interesante lucruri despre cărți și scriitori (2)

1. Inițial, Ray Bradbury și-a numit romanul Farenheit 471 ”Pompierul” .
2. Manuscrisul original al romanului lui Steinbeck, Despre șoareci și oameni, a fost mâncat de un câine.
3. Marin Preda nu scria niciodată cu pixul sau creionul. Scria cu un stilou cu penița de aur, care după moartea lui nu a mai funcționat niciodată.
4. Până în prezent sau scris mai bine de 20.000 de cărți despre șah.
5. Prima carte scrisă de L. Frank Baum avea ca subiect creșterea găinilor.
6. Prima povestire polițistă i-a aparținut lui E.A.Poe. În Crimele din Rue Morgue, acesta îl introduce pe detectivul Auguste C. Dupin.
7. Primul dicționar în limba engleză a fost scris în 36 de ani.
8. Honore de Balzac adora cafeaua. În decursul unei zile el consuma circa 50 de cești de cafea tare, turcească. Dacă nu avea posibilitatea să o fiarbă, mesteca câteva boabe.
9. Prima carte care a primit titlul de best-seller a fost ”Fools of nature” de Alice Brown în 1889.
10. În jur de 150.000 de cărți sunt publicate anual în UK.
11. Fitzgerald a primit 55.000 dolari pentru o singură poveste scurtă.
12. Lui C.S.Lewis îi plăcea să iasă cu mamele prietenilor lui decedați.
13. Una din cele 8 litere pe care le citești este litera ”e” .
14. Înainte de Codul lui Da Vinci , Dan Brown era cântăreț și compozitor. Al doilea album solo se numea Îngeri și Demoni.
15. Alexander Soljenițîn a fost condamnat la 8 ani de muncă silnică din pricina destăinuirilor politice făcute unui prieten. 
16. Bulgakov a fost unul dintre sciitorii preferați a lui Stalin. 
17. Când s-a apucat de scris Finnegan s Wake, James Joyce era aproape orb. De aceea a și început să-ți invite prietenii și tinerii care aspirau la a fi scriitori și le dicta din romanul său. Unul din acești aspiranți a fost chiar Samuel Beckett.
18. Când Anthony Burgess ( autorul portocalei mecanice ) a primit în 1959 veste că are o tumoare inoperabilă pe creier și mai puțin de un an de trăit, s-a apucat de scris, terminînd 4 romane într-un an. Și a scris, și tot a scris, până a murit în 1993 de cancer.
19. Cea mai mare bibliotecă din lume, este Biblioteca Congresului din Washington. Aceasta conține 28.000.000 de volume. A doua ca mărime se află în Londra și conține 18.000.000 de volume.
20. Cel mai prolific autor este Jose Carlos Ryoki de Alpoim Inoue. În numai 10 ani acesta a publicat nu mai puțin de 1,058 cărți. Scrie wester-uri, sci-fi și cărți de acțiune.
21. Charles Bukowski a căzut în patima băuturii la 13 ani, pentru a putea suporta abuzurile tatălui său.
22. Cea mai scurtă corespondență a avut loc între Victor Hugo și editorul său. Aflat în vacanță, Hugo a dorit să îl întrebe cum merg vînzările, trimițînd o scrisoare cu semnul întrebării. A primit ca răspuns o scrisoare cu semnul exclamării, ceea ce însemna că vânzările merg bine.
23. Edmond Rostand abișnuia să scrie stând cu picioarele în cadă.
24. Flaubert era bisexual.
25. Înainte să se apuce de scris, Dan Brown era cântăreț pop. 
26. James Fenimore Cooper s-a apucat de scris deoarece făcuse un pariu cu soția sa că va scrie o carte mai bună decît aceasta. Până a se apuca de scris, James fusese marinar.
27. Romanele lui Alexandre Dumas au fost ecranizate de peste 200 de ori.
28. Să ucizi o pasăre cântătoare de Harper Lee este unicul roman pe care aceasta la publicat. Cu toate astea a câștigat premiul Pulitzer și a fost timp de 88 de săptămâni un bestseller.
29. În timpul vieții sale, Alexandre Dumas a publicat mai bine de 100.000 de pagini, adică peste 30.000.000 de cuvinte, ceea ce egalează cu 40 de biblii.
30. James Fenimore Cooper a fost dat afară de la Yale pentru că a aruncat în aer ușa de la camera unui alt student.
31. Goethe a absolvit dreptul, iar prima sa carte a fost despre plante. Da, da, despre plante.
32. John Irving își începea romanele cu sfîrșitul. Abia după ce termina ultimul paragraf se apuca de primul.
33. La vărsta de 28 de ani, Dostoievsky a fost condamnat la moarte, dar în ultimul moment pedeapsa i-a fost comutată la 4 ani de muncă în Siberia. Clasificat drept unul dintre cei mai periculoși deținuți, în timpul cât a stat la închisoare a avut mâinile și picioarele încătușate.
34. Mihail Bulgakov și-a început cariera literară în tren. La un moment dat a coborât la o stație, a intrat în sediul unui ziar local și i-a arătat editorului povestirea dată. Acesta a publicat-o în ziua următoare.
35. Numele adevărat al lui George Orwell era Eric Arthur Blair.
36. Printre autorii care obișnuiau să scrie în pat se numără Mark Twain, Truman Capote și Marcel Proust. Cel din urmă nu scria decât în pat.
37. F.Scott Fitzgerald lucra la The Last Tycoon când a murit. Se zvonește că i-a spus prietenului său, Nathaniel West să îi termine cartea, dar aceasta a murit la o zi distanță. În acceptarea multor specialiști, The Last Tycoon ar fi fost o carte mult mai bună decât Marele Gatsby.
38. Stephen King deține în Maine, SUA 3 stații de radio. De asemenea acesta face parte dintr-o formație rock.
39. Surorile Bronte trăiau într-o casă a cărei grădină se învecina în trei dintre cele 4 laturi ale sale cu un cimitir.
40. În poemul său, Paradisul Pierdut, John Milton folosește peste 8.000 de cuvinte diferite.
41. William Blake avea doar 1,5 metri înălțime.
42. Lui James Joyce îi era frică de câini, fulgere și apă.
43. Romanul lui Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut, conține peste 1,7 milioane de cuvinte.
44. Prizonierii din Brazilie își pot reduce sentința dacă se apucă de citit. Pentru fiecare carte citită li se scad 4 zile din sentință. Din păcate nu li se pot scădea mai mult de 48 de zile într-un an.
45. Circa 14 cuvinte noi sunt înglobate zilnic în limba engleză.
46. Vocabularul unei persoane normale este format din 5.000 - 6.000 de cuvinte.
47. Voltaire leșina ori de câte ori mirosea trandafiri.
48. Willaim Shakespeare a inventat peste 1.700 de cuvinte.
49. Charles Dickens avea ca hobby hipnoza. Nu de puține ori a încercat să-și adoarmă soția în acest fel.
50. Lewis Carroll suferea de vreo 20 de boli diferite. Există printre exegeți suspiciunea că el ar fi fost de fapt Jack Spintecătorul.

Vezi prima parte a articolului aici .

Papillon de Henri Charriere

Când am auzit de cartea dată , m-am întrebat ce poate fi atât de interesant la ea. Pe lângă aventurile trăite de personajul principal, am descoperit o viață care îmi era total necunoscută- viața în pușcărie.  Firul epic începe în 1931 când personajul principal este condamnat pe viață pentru omucidere, pedeapsă ce urmează să o execute în ocna din Guyana Franceză. Cel mai mult m-a impresionat la cartea dată tăria de caracater , a personajului principal, poreclit Papillon după tatuajul în formă de fluture de pe corp. Deși era prins de fiecare dată când evada, acesta nu și-a pierdut speranța niciodată. Povestirea la persoana întâi are un accent autobiografic foarte bine pronunțat. Multitudinea sintuațiilor prin care trece Papillon îl transformă într-un personaj complex. El este un om simplu și mediocru, dar cu o doză sporită de inventivitate, voință și încredere.
Pe parcursul romanului, Papillon inventează mai multe planuri de evadare : fuga din spital, construirea unei plute secrete, internarea la nebuni, dar toate dau greș. În cele din urmă, personajul descoperă o recurență în formarea valurilor și profitând de aceasta evadează definitiv din Insule, reușind în sfărșit să își dobândească libertatea deplină. Atingând dimensiuni homerice, romanul se întinde pe parcursul a 13 ani, insumînd 11 evadări în condiții din cele mai spectaculoase, mii de kilometri străbătuți atât pe uscat, cât și pe ape. Nenumărate episoade senzaționale se cuprind în această carte pe care memoria autorului o construiește cu o extraordinară precizie.
”Așternînd pe hărtie toate aceste gînduri care mi-au trecut prin minte cu atîția ani în urmă și care revin bucluc îmbulzindu-se cu o claritate extraordinară, îmi dau seama în ce măsură tăcerea desăvîrșită, izolarea completă, totală, impusă unui tînăr închis într-o celulă, poate să îi provoace o adevărată viață imaginativă, înainte de a-și pierde mințile”.

Familia

Lucia Demetrius afirma : ” O familie nu e o formulă. Nu, nu! O familie e o țesătură adâncă. făcută din cele mai puternice fire, mai fierbinți și mai nevăzute: din fire de sânge”. De-a lungul vieții mele, am ajuns să cred că suntem legați pe vecie de cei cu care ne împărtășim sângele. Și în timp ce nu ne putem alege familia, cu siguranță putem alege intensitatea cu care îi iubim pe cei de lângă noi. Această legătură poate fi cea mai mare putere a noastră, sau, cel mai profund regret. Legătura de familie ne binecuvântează  cu o putere nemăsurată, dar trebuie de asemenea să acceptăm și ceea ce vine odată cu ea. Fie că vorbim de certuri, neînțelegeri sau regrete, familia ne dă o responsabilitate de a iubi fără condiții, fără scuze. Nu ne putem deroga de la puterea acestei legături, chiar și atunci când este testată. Legătura de familie ne hrănește, și ne dă putere. Iar fără această putere nu avem nimic.