sâmbătă, 30 mai 2015

Cum e bărbatul, așa e și femeia

Bărbații pe care îi dorea erau acum bărbați din vis. Se mișcau ca în vis, pluteau ceva mai mult. Pe puținii bărbați vii, ea îi recunoștea cândva după imoblitatea lor, după tăcerea lor, după secretul răspândit în jurul lor sub forma unei rețineri violente. Acum însă, aceasta devenise prudentă. Acum îi judeca pe bărbați exclusiv după modul în care picioarele lor intrau în contact cu solul și după modul în care se deschideau , larg, ochii lor.
Căci viața între bărbați și femei e o furtună permanentă.
Între chipurile lor, aerul este mai intens - mai ostil, mai fulgurant - decât între arbori sau pietre.
Uneori, rareori, în rarele clipe frumoase, fulgerul cade cu adevărat, ucide cu adevărat. Este iubirea.
Cum e bărbatul, așa e și femeia.
Cădeau în spate. Cădeau pe spate.

miercuri, 27 mai 2015

Pe aripile vântului de Margaret Mitchel

  ”Pe aripile vântului” de Margaret Mitchell a fost una din acele cărți, în care ajungând la final am simțit că am pierdut un prieten. Cu fiecare pagină citită mă scufundam mai mult în povestea dintre Scarlett și Rhett.  Firul narativ al romanului este conturat de 2 mari teme : dragoste și război. Război atît între popoare, cât și între inimi.
  În agonia acestei lumi care piere, avem personaje cu firi puternice și lacome totodată, pasionați de cîștiguri și stăpîni, precum Scarlett și Rhett, care nu se dau înapoi de la nimic pentru a-și atinge scopurile. Scarlett O'Hara este o femeie diabolică, plină de defecte, uneori grav imorală, care se află într-un continuu conflict interior. Trăindu-și copilăria pe plantațiile de bumbac, înconjurată de răsfăț și eleganță , ea suferă atunci cînd toate acestea dispar pe aripile vîntului. Natura ei distincă este motivul pentru care ea iese din mizeriile războiului, călcîndu-și principiile și legile care odată erau de neîncălcat. Scarlett O'Hara nu contenește să șocheze cu comportamentul și deciziile sale : căsătorindu-se de 3 ori, făcînd afaceri cu lemn, dansînd cînd era văduvă, dăruindu-se trup și suflet pentru bani, și , spunînd mereu ”Mă voi gîndi la asta mai tîrziu”. De cealalta parte se conturează personalitatea lui Rhett Buttler : un paria al societății bune, care nu este primit în casele altora. Rhett este personajul aventurier, individul căruia nu-i pasă de constrîngeri și lege, dar care sfîrșește prin a fi un familialist convins.
  Însă, total opusă acestor egoiști lacomi, dornici de îavuțire prin orice metodă, apare frumusețea morală a Melaniei : o ființă plină de bunătate, delicată și de o eleganță morală deosebită, ocrotindu-i pe toți , dar cel mai mult pe soțul ei Ashley. Ashley este acel om slab de înger, care nu-i poate spune ”nu” pasionatei Scarlett O Harra, și pe care firava Melanie se vede să îl ia sub aripa sa și să îl protejeze.
  Margaret Mitchell s-a asigurat că prin romanul ”Pe aripile vîntului” să ofere cititorilor un buchet de sentimente și trăiri, printre care se împletește dragostea, lăcomia, foamea, lupta pentru supraviețuire, nesiguranța și o mulțime de ”mă voi gândi  la asta mai tîrziu”.

duminică, 24 mai 2015

O libertate fără limite ucide libertatea


 
Balzac spunea ” O libertate fără limite ucide libertatea”. Libertatea este un concept filosofic , a cărui semnificație ar putea fi rezumată prin sintagma ”lipsa constrîngerii”. Libertatea fiecărui din noi înseamnă subjugarea libertății altora. Aceasta nu presupune doar dreptul de a face ceea ce dorim, dar mai presupune și controlul pe care îl ținem asupra realității. Și pentru că libertatea înseamnă responsabilitate, majoritatea oamenilor se tem de ea.
Libertatea nu este numai ocazia de a face ceea ce îți dorești, nu este numai ocazia de a alege din mai multe alternative. Libertatea este, întâi de toate , șansa de a formula toate alegerile posibile, a le discuta- și apoi, ocazia de a alege, posibilitatea de a a te îndoi și de a căuta și experimenta, posibilitatea de a refuza orice autoritate. Și într-un final, avem libertatea doar de a gândi. pentru că indiferent oricât de liberi ne-am simți, mereu vor exista impedimente.

joi, 21 mai 2015

Secretele

Benjamin Franklin spunea ” Cele mai dificile 3 lucruri în această viață sunt : a păstra un secret, a ierta și a profita de timp”. Atunci când vine vorba de secrete, mereu va exista tentația de a-l împărtăși cu cineva.  A ține un secret, reprezintă de fapt să te joci cu focul : dacă îndrăznești să il dai cuiva, riști să rănești pe altul, dacă nu îl dezvălui, până la urmă te vei arde. Secretele fac ca și cel mai simplu adevăr să pară a fi minunat, misterios. Acesta are puterea de a alimenta pasiunea și a te seduce să devii cineva care nu ești. Dar indiferent cât vom încerca să ne păstrăm secretele, să le ținem ascunse, pînă la urmă tot vor ieși la suprafață, pentru că secretul nu este ceva nedezvăluit, ci ceva spus tainic, în șoaptă.

luni, 18 mai 2015

Enigma Otiliei de George Călinescu

  Romanul ”Enigma Otiliei” de George Călinescu este un roman atît social, cît și istoric, de o valoare artistică superioară.  Romanul reprezintă, în maniera realistă, viața burgheziei bucureștene de la începutul secolului XX-lea, accentuînd problematica moștenirii și pe cea a paternității, fiind inspirat de lumea de zi cu zi, pe care autorul își propune să o recreeze, să o reflecte ca într-o oglindă, in toată complexitatea ei, respectînd principiul cauzalității și al coerenței. Titlu inițial al operei ”Părinții Otiliei” reprezintă motivul paternității, o aluzie la felul în care fiecare personaj determină soarta acesteia. Schimbarea titlului mută accentul pe comportamentul ei.
  Romanul alcătuit din 20 de capitole, este construit pe mai multe planuri narative, care urmăresc destinul diferitor personaje, conferind dimensiune celor două conflicte. Dintre cele două planuri principale, un plan urmărește familia Tulea și lupta acestora pentru moștenirea lui Costache Giurgiuveanu și pentru înlăturarea Otiliei. Celălalt plan urmărește progresul și maturizarea lui Felix, care rămas orfan, vine să studieze medicina în București.
  Romanul începe și se termină cu o imagine a Otiliei, reconstituită de personajul martor Felix Sima. La început vie, ultima - o imagine neînsuflețită, nu mai era cea de altădată. Făptura aparține vieții și visului adolescentin. Imaginea fetei este înconjurată de o aură misterioasă, este pusă sub semnul tainei, pentru fiecare tînăr, fata care a iubit-o la 18 ani rămînînd o enigmă. Făptură gingașă, amestec de exhuberanță și seriozitate, nebunatică și nestatornică, asemeni trecătoarei tinereți, Otilia își revarsă prea plinul sufletesc în acordurile tumultoase ale pianului.
  Autorul îl prezintă pe Felix Sima ca fiind un personaj reflector. Romanul pune în centrul narativ al acțiunii formarea personalității lui Felix. Acțiunile, faptele și situațiile în care este pus personajul argumentează statutul de actor. Tot Felix, introduce cititorul într-o lume necunoscută, casa lui Giurgiuveanu, unde personajele erau adunate la jocul de cărți la care acesta ia parte prin imaginile reflectate în conștiința sa, făcîndu-l pe Felix un personaj martor. Comportamentul, faptele, atitudinile și gesturile conturează o fire rațională și lucidă, cu o mare nevoie de certitudini, o fire analitică și un spirit de observație foarte dezvoltat.
  O lume întreagă se cuprinde în acest roman, punînd în lumină aspectele sociale, economice, familiale ale vieții bucureștene din anii de dinaintea primului război mondial. Prin ”Enigma Otiliei” , George Călinescu prezintă lăcomia, dorința de avere. Naratorul ,omniscient, știe mai mult decît personajele sale, și, omniprezent, controlează evoluția lor ca un regizor universal. El plăsmuiește traiectoriile existenței personajelor, dar acestea acționînd automat, ca niște marionete.
  Pentru mine a fost unul din cele mai captivante romane, relevând lăcomia, răutatea, o societate parazitară în care principiile morale nu au ce exista.

Citate din Enigma Otiliei de George Călinescu :

  • Unde există bani la mijloc, nu există noblețe !
  • Aș dori din toată inima să fii fericită...cu mine.
  • La vîrsta asta, voi tinerii, jucați totul pe o carte.
  • În sărăcie, marile sentimente nu se pot dezvolta.
  • E mai bine, cum spune înțelepciunea populară, să fii capul cozii decît coada capului.
  • Femeia este numai sexualitate, pe cînd bărbatul e sexual. 
  • Mai plăcut e să-ți aduci aminte fericiri trecute, decît ca după o tinerețe uscată să ai tîrziu ce n-ai avut la vreme.

sâmbătă, 16 mai 2015

Visul - simbol al aventurii individuale


Gaussen spunea : ” Visul e simbol al aventurii individuale, atît de adînc înrădăcinată în intimitatea conștiinței. Ce izvor nesecat pentru cunoașterea noastra și a umanității ar deveni ele, dacă am putea întotdeauna să ni le amintim și să le interpretăm”. Interpretarea viselor este calea spre a ajunge la cunoașterea sufletului : unele vise reprezintă o tehnică de evadare, altele - o posibilitate de a comunica cu o iubire trecută sau dorită, dar majoritatea viselor sunt o întîlnire cu sine, o formă de cunoaștere care stăpînește lumea cu fantezia și cu posibilul. Prin vise , realitatea , transfigurată devine ideală. În imensitatea necunoscutului, un vis îți arată lumina din capătul întunericului, sau, te adîncește mai mult în necunoaștere. Cei care refuză să viseze au un suflet pierdut, mai pierdut decît al celor care trăiesc din vise. Cel puțin acești din urmă se țin agățați de visul lor, îl urmează și îl idolarizează, acceptînd și o altă realitate. Unele vise par atît de reale, încît atunci cînd te trezești simți că o parte din tine a rămas în el . Trebuie să diferențiem hotarul dintre vis și iluzie, ca mai tîrziu să putem interpreta visul în toată complexitatea sa, și ca să îl putem preface în realitate.

marți, 12 mai 2015

Frica

Umberto Eco spunea ” Nimic nu îi dă mai mult curaj unui om fricos decât frica altuia”. Poate , deoarece frica este un foc care arde de la naștere chiar și în inimile cele mai reci. Aceasta motivează și paralizează tot ceea ce este mai bun din noi. Pe de o parte, frica este un instinct normal, care persistă în toate ființele vii. Pe de alta parte, frica poate fi indusă de gânduri paranoice și amintiri, de anumite persoane , și , de ce nu, de un regim politic. O astfel de frică nu este fondată pe instinct, ci pe lipsa gândirii raționale : se fixează ușor de noi, iar apoi este atât de greu de îndepărtat. Am fost învățată că frica este emoția cea mai primitivă, că aceasta poate persista în sufletul unui copil la vederea întunericului, sau în sufletul unui matur la descoperirea unui adevăr ascuns. Unora le este frică să iubească, altora - să recunoască o uniune pe care nu se așteptau să o trăiască, dar de un lucru ne este teamă cel mai mult : de necunoscut.

vineri, 8 mai 2015

Sunt cântece care...

  Charlie Parker spunea ” Muzica înseamnă propria noastră experiență, gândire sau înțelepciune. Dacă nu o trăiești, nu are cum să iasă la iveală din instrumentul tău muzical”. Muzica nu poate fi încadrată nici în timp, nici în spațiu, pentru că este o permanență de gânduri și sentimente transfigurate în sunete și în ritmuri vibrante. Prin muzică dobândești o liniște sufletească mult căutată, idealul pierdut și regăsit prin stările înălțătoare create de melodie. Indiferent de genul abordat, un cântec are puterea de a-ți trezi cele mai ascunse și mai profunde sentimente. Fiecare melodie miroase a o amintire: câteodată îți amintește de valurile mării, câteodată de nopțile tîrzii în care dansai până la epuizare, iar câteodată de vacanțele în care te-ai simțit atât de bine.
  Sunt cântece care te fac să vrei să dansezi, cântece care ne fac să dorim să le cântăm ascultându-le, dar cele mai bune cântece sunt cele care te aduc înapoi la momentul când le-ai auzit pentru prima dată. Și-ți frâng inima, din nou.


luni, 4 mai 2015

Să ucizi o pasăre cântătoare de Harper Lee


  Romanul ”Să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee este romanul care m-a impresionat pentru inocența cu care autoarea prezintă lumea unei fetițe de 7 ani. Romanul este cunoscut pentru tonul său cald, deși tratează o problematică gravă : violul și inegalitatea rasială. Tema principală a romanului este distrugerea inocenței. Personajele principale, Scout și Jem, descoperă încă de mici copii violența și absurdul lumii, și totuși, sunt atrași de partea ei misterioasă : o casă locuită de un personaj pe care nimeni nu l-a văzut niciodată, dar care totuși le lasă mici cadouri în trunchiul unui copac. Tatăl acestora, Atticus Finch, este desemnat avocat și trebuie să țină piept unor prejudecăți latente, în centru cărora sunt atrași și cei doi copii.
  M-a impresionat enorm mesajul transmis, atât în carte, cât și în titlu, de a nu distruge inocența, nevinovăția, frumusețea, indiferent sub ce forme le întălnim. Pe de altă parte, sunt plină de admirație pentru personajul Atticus, care îți tratează copii ca pe mici adulți, îi apără și îi ocrotește, dar nu încearca sa le ascundă realitatea, să îi mărgineze ori să le stăvilească curiozitatea.

"- Aș prefera să tragi în cutii de conserve, în curtea din dos, dar știu prea bine că o să tragi în păsări. Vezi, împușcă cîte gaițe vrei, desigur dacă le poți nimeri, dar ia seama : e păcat să ucizi o pasăre cântătoare.
  Era prima dată cînd îl auzisem pe Atticus spunînd că e păcat să faci ceva, de aceea am întrebat-o pe domnișoara Maudie ce voise să spună.
- Taică-tu are dreptate. Păsările cântătoare nu fac altceva decît să cînte, spre desfătarea noastră. Ele nu strică grădinile oamenilor, nu-și fac ciuburile în lanurile de porumb, în schimb își pun tot sufletul cîntînd pentru noi. De asta e păcat să ucizi o pasăre cântătoare. "