duminică, 11 octombrie 2015

Bună seara, Melania! de Rodica Ojog-Brașoveanu


Romanul Bună seara, Melania! este o continuare a intrigii Cianură pentru un surîs. Romanul mi-a oferit suspans, mister, umor, și cîteva ore de citit cum nu se poate mai plăcute în compania unui personaj for-mi-da-bil.
Melania Lupu se vede obsedată în a obține Femeia cu evantai de Goya. După ce a aflat că tabloul dat este expus în muzeul Chiusbaian, care se află vis-a-vis de casa prietenii sale cele mai bune-Florence, Melania își tocmește un plan genial de a obține tabloul. Astfel, ea vorbește cu mai mulți infractori și le propune să spargă casa lui Florence, să sape un tunel pentru a ajunge la muzeu și să obțină tablourile. Evident că convorbirea cu cei 3 infractori a fost anonimă. În seara spargerii, Melania vine și ea la Florence, pentru a participa indirect la infracțiune. Pe tot parcursul infracțiunii, aceasta a rămas neutră, și a reușit să dirijeze lucrurile cum nu se poate mai bine., fără a lăsa vreo urmă.

  • ”Bărbații sunt atît de prostuți, draga mea...Din nefericire, s-au născut prea puține femei care o știu.”

M-a impresionat romanul pentru genialitatea cu care a fost pusă la punct crima, pentru calmul pe care Melania l-a păstrat de fiecare dată cînd ceva nu mergea conform planului, pentru modul în care reușește să se eschiveze de la infracțiune. M-a încîntat nespus și Mirciulică, motanul Melaniei, și nu mai puțin m-a încîntat ancheta maiorului Cristescu care era sigur că Melania e vinovată, dar care nu avea nici o dovadă. Totuși acesta nu a ezitat să afirme:

  • ”E amorală. Ceva ciudat! Nu și-ar băga niciodată mîna în buzunarul cuiva, pentru nimic în lume n-ar comite o impolitețe, amabilitatea și generozitatea sunt însușirile ei firești, dar la fel de firesc i se pare ca Femeia cu evantai să îi aparțină, pentru că pur și simplu tabloul îi place, a făcut o pasiune smintită pentru el și nici nu îi trece prin cap să și-o înfrîneze”
În romaul dat, Rodica Ojog-Brașoveanu reușește să imprime narațiunii o notă a spațiului ex-sovietic, și totuși aduce autenticitatea și naturalețe prin dialogurile și descrierile sale. Autoarea a îmbinat perfect romanul polițist, cu elementele comice, reușind să creeze un roman care a devenit preferatul meu și pe care sunt gata să îl recitesc oricînd.

Un comentariu:

  1. Buna Nicoleta,
    Foarte bune posturile tale, si cu idei, ceea ce e foarte rar la tinerii romani de azi (ca sintem cu totii romani, totusi, nu?:)) Imi place ca faci analize foarte clare, si gindite, si asta apreciez, ca inginer:) Eu recunosc ca nu m-am mai atins de beletristica de ceva timp, dar imi face placere sa citesc rezumate despre carti, esentializate, mura in gura, cum se spune, desi stiu ca a citi o carte buna e o calatorie prin tot felul de lumi, si a calatori e mai benefic decit a ajunge la destinatie (sigur, si destinatia e importanta, evident), pentru ca viata e un continuu drum..Imi placeau mult SFurile pentru ca ma faceau sa imi imaginez lumi incredibile, dar citeam si politiste, carti umoristice, orice era mai concentrat, ca nu mai aveam rabdare:)

    RăspundețiȘtergere