Johann Wolfgang von Goethe spunea : ” Dacă ai încredere în tine însuți, inspiri încredere altora”. Încrederea este un sentiment de siguranță față de cinstea sau sinceritatea cuiva. Încrederea in oameni se construiește treptat, și e o construcție atât de fragilă, încât doar la o adiere de îndoială, aceasta dispare. Încrederea nu se pierde decât odată. A 2-a oară, puțini cei care o vor oferi, pentru că în urma dezamăgirii, nu rămân decît îndoieli și întrebări fără răspuns.
Încrederea deplină este ca o felie de viață. A nu avea încredere, înseamnă a trăi cu frica și a nu trăi din plin. Te poți dezice de încrederea în alții, dar încrederea în forțele proprii e primordială succesului, iar cei care se încred cu moderație, sunt destul de puternici pentru a a-și urma visele și a atinge succesul.
Am învățat că încrederea reprezintă franchețe, dăruire, curaj. S-ar putea să rămâi dezamăgit dacă ai prea multă încredere. Dar ce se întâmplă atunci când nu ai încredere îndeajuns? Nu ești tot tu, cel care suferă?
Pe jumătate gol, pe jumătate plin. Încrederea e antidotul îndoielii de venin.
RăspundețiȘtergere