sâmbătă, 20 ianuarie 2018

Recenzie: Pasărea spin de Colleen McCullough

Pasărea spin este o carte uluitoare. O carte atât de bună încât am fost surprinsa să văd că are o popularitate atât de scăzută și că este citită de un număr relativ mic de cititori. Romanul o pune în centrul acțiunii pe Meggie, la început o copilă mică și inocentă care abia face cunoștință cu viața și cu duritățile ei. Cartea povestește istoria familiei Cleary pe o perioadă de 60 de ani. Povestea de dragoste dintre Meggie și părintele Ralph de Briccassart este uluitoare. Sincer să spun, eu dacă aș fi fost în locul părintelui Ralph aș fi procedat cu totul diferit. Dar, cred că totuși iubirea de Dumnezeu este mai puternică și mai frumoasă decât iubirea pentru oamenii muritori.Acțiunea romanului se petrece în îndepărtatele și spectaculoasele ținuturi ale Australiei. Romanul, de asemenea, zugrăvește și frumoasa Australie- cu clima ei schimbatoare, cu păsările ei, cu natura și cu problemele ei. Dar tema principală rămâne a fi dragostea imposibilă dintre Meggie și Ralph. Încă de la prima întâlnire, Ralph a văzut-o pe Meggie ca pe o ființă deosebită, specială, care și-a făcut un loc în inima lui. La prima lor întâlnire, Meggie avea doar 9 ani, dar in inima ei a început să ardă un foc pentru Ralph care a durat până la moarte și nu mă îndoiesc că și dincolo de ea. Iubirea lor, una platonică și sinceră m-a surprins. Nu cred că iubirea imposibilă poate dura toată viața. Cred că dacă îți dai silința poți iubi pe altcineva, că dacă pui pe foc - focul va arde. Pasărea spin mi-a dovedit contrariul. Iubirea lui Meggie nu a murit niciodată, focul din sufletul ei nu s-a stins niciodată. Nici atunci când a fost căsătorită cu altcineva. Din contra, viața cu Luke ( soțul ei ) a demonstrat contrariul - că dacă sufletul ei îi aparține lui Ralph, atunci numai el îi poate aduce iubirea adevărată. 
Pe de altă parte, am fost surprinsă de Fee - mama lui Meggie. La început mi s-a părut un personaj simplu, care nu are nimic special. Un personaj-robot, care se conformează greutăților vieții, a cărei unică bucurie o reprezintă Frank - băiatul cel mare. Iubirea lui Fee pentru Frank este una dăunătoare, atât de dăunătoare încât biata Fee a suferit 30 de ani pentru băiatul ei plecat și închis pentru crimă. Paddy, soțul ei, și tatăl celorlalți copii ( nici acum nu știu câți copii au fost în familie) este un om minunat, altruist, de care m-am îndrăgostit din primele pagini. Paddy a fost întotdeauna stâlpul familiei, baza și soarele în momentele grele.
Ce nu mi-a plăcut cel mai mult, a fost că mai multe personaje și-au pierdut viața. Am sperat la un final fericit, la o iubire împlinită, Am sperat ca Meggie să găseasca iubirea cu altcineva, dacă nu cu Ralph. Am vrut ca Ralph să uite de Dumnezeu și să o pună pe Meggie pe primul loc. Atât de multe lucruri s-ar fi schimbat. Dar nu în zadar cartea se numește Pasărea SPIN. Cei doi savurează iubirea pentru un moment ca mai târziu să se arunce în realitatea dureroasă în care ”ei” nu există. Există doar ea și el. 
Singura supraviețuitoare a celor 3 generații este Justine, fiica lui Meggie. Aceasta se mută la Londra, își dedică viața actoriei și plăcerilor și descoperă ceea ce mama și bunica nu au cunoscut niciodată: dragostea împărtășită și viața. Recomand acest roman cu drag. O poveste uluitoare și emoționantă, plină de dramatism și iubire, iubire adevărată, platonică, sinceră.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu