miercuri, 14 martie 2018

Recenzie: Castelul pălărierului de A.J.Cronin

Castelul pălărierului de A.J.Cronin este o carte absolut deosebită. Aș vrea să găsesc cuvintele potrivite să-mi exprim interesul cu care am citit acest roman. Deși am fost bulversată de acest personaj, James Brodie, acțiunea romanului este una plină de intrigă și suspans. Am citit cartea cu sufletul la gură, ore la rând și am rămas stupefiată...
James Brodie este un tiran, un narcisist, un om care nu are respect pentru alții. Acțiunea începe cu o simplă ”ceremonie” a ceaiului in familia Brodie. La masă este prezent tatăl - James, mama - Margaret, bunica, și cele două fiice - Mary și Nessie. Încă din primele rânduri se observă caracterul agresiv și tiranic al personajului central și frica celorlalte personaje față de el. James Brodie este un tiran nu doar în familia sa, dar și în oraș unde lumea îl privește cu respect și cu oarecare teamă. James se consideră tatăl perfect, omul de afaceri perfect,cetățeanul perfect. Declinul său începe cu momentul în care fiica mai mare rămâne însărcinată și o alungă de acasă, continuă cu momentul în care proprietarul prăvăliei de alături își vinde magazinul concurenților lui Jamie și se sfârșește cu moartea tragică a fiicei care nu a obținut bursa pe care el și-o dorea atât de mult.
Este prima carte de acest gen pe care o citesc și este și printre ultimele. Nu l-am putut suferi pe Brodie, tot acest act de aroganță, narcisism și vioență m-a enervat. Nu înțelegeam și nu înțeleg cum femeile pot suporta un astfel de om lângă ele când lumea e plină de oameni buni. Am rămas șocată cum acest om cheltuia banii pe costume pentru el,ace din aur și tot felul de pretenții,cum și-a făcut o amantă în timp ce soția și copii nu aveau haine noi de ani buni, cum el dădea bani tot mai puțini pentru întreținerea casei și cum porția lui de mâncare trebuia să rămână aceeași.
Am întâlnit în acest roman personaje foarte diferite, dar nu mi-a plăcut de nici unul în mod special pentru că toate se conformau capului familiei. Autorul a reușit cu mult dar să descrie o situație care este actuală în multe familii de acum, nemaivorbind de familiile de atunci.Mi-a plăcut foarte mult această carte, am învățat că binele câștigă întotdeauna dar pierderile sunt prea dureroase.Mi-am imaginat sfârșitul romanului cu Nessie și Mary care fug împreună de acasă și își lasă tatăl singur în mândria și violența lui, înecându-se în băutură, amar și remușcări.
Recomand acest roman din tot sufletul, însă  numai pentru cei tari de caracter, pentru că la ce personaj e James Brodie trebuie mult curaj! 

5 comentarii:

  1. E plin de exemplare Brodie-esti peste tot, ca astia rai oricit de prosti ar fi, si sint, oho, reusesc sa supravietuiasca darwinist, ca altfel ar fi rapid maturatzi de societatea asta cam prea deschisa la libertinaj, in fine.
    Imi place de tine ca esti entuziasta la literatura de fictiune, eu nu prea o suport ca ma manipuleaza emotional, sau incearca:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am incercat sa citesc altceva decat fictiune si nu mi-a placut... Imi plac povestile :))

      Ștergere
  2. O carte care m-a facut sa plang. M-am regasit in pielea personajului Nessie, o fata care a facut tot ce-a putut pentru a satisface mandria tatalui ei James Brodie. Sfarsitul mi s-a parut sfasietor din cauza ca sarmana fata a trebuit sa faca ce a facut. Nu a mai tinut cont ca are o viata de trait, ca este inca tanara. Din cauza fricii pe care a avut-o fata de tatal ei, a recurs la acest gest, nesuportand consecintele in momentul in care James o sa afle ca nu a resit. Frica si descurajarea au pus stapanire pe sarmana faptura... In final, vreau sa zic ca este o Carte cum nu am mai citit! Preferata mea

    RăspundețiȘtergere
  3. Va sugerez sa cititi povestirile lui Luigi Pirandello , in romaneste au aparut 2 volume inainte de 89 : Salul negru si altul este 365 povestiri ptr un an / are un talent special (doar a fost distins cu pr Nobel 1934) ptr a creiona un conflict, o tensiune , o drama in cateva pagini ! Si teatrul lui e plin de drame , ca si nuvelele, de natura pishologica , altfel decat Cronin - Brodie a lui Cronin e o fire primara , pe cand personajele lui Pirandello , au conflicte nu doar inter-personale ci ele insele sunt fapturi damnate . In teatru, cititi Henri IV si Sa imbracam pe cei goi /
    extras din wikipedia: În 1934 primește Premiul Nobel pentru literatură. Moare în 1936, iar familia se supune dispozițiilor sale testamentare: "Când voi muri, să nu mă îmbrăcați, înfășurați-mă într-un cearșaf. Fără flori, fără lumânare la căpătâi. Un dric sărăcăcios. Gol. Și nimeni să nu mă-nsoțească, nici rude, nici prieteni. Dricul, calul, birjarul, asta-i tot. Ardeți-mă."

    RăspundețiȘtergere
  4. cine v-a scris mai sus...ma numesc Cristian

    RăspundețiȘtergere